Mamicisme delicate sau cand incepem antrenamentul cu olita

Sunt sigura ca multe femei devenite mame, oricat de sofisticate ar fi, au ajuns sa isi puna intrebari privind momentul potrivit si metoda prin care cel mic este invatat sa mearga la olita. Sunt sigura ca fiecare tanara mamica a auzit cel putin o data in viata ei o recomandare binevoitoare de la cineva expert (mama, matusa, soacra, medic pediatru) privind inceperea cat mai devreme a „antrenamentului” cu olita (insemnand mai devreme de un an), ca sa nu ajunga copilul la momentul insuratorii in scutec. Cand Luca a implinit un an mi-a recomandat si mie o doamna pediatru de moda veche o „reteta speciala” de antrenament, cu 2 saptamani supozitoare, apa calda si bilute colorate in olita. Am simtit in momentul acela ca daca eu as fi copil mic, mic, mic m-as incapatana sa fac fix de-a-ndoaselea.
Nemai fiind insa mica, mica, m-am incapatanat sa citesc ce spun medicii pediatri de prin alte locuri, mai la curent cu cele mai noi teorii si practici pediatrice. Si am avut astfel confirmarea ca multe s-au schimbat in ultimii ani in pediatrie si tot multe s-au schimbat si in cazul particular al mersului la olita. E adevarat ca si in tari mai scolite din punct de vedere pediatric mai exista controverse in privinta acestui subiect. Dar parca tendinta este totusi de a avea o abordare orientata catre copil, nu catre parinte. Si o sa punctez in cele din urma concluziile articolelor pe care le-am citit:

Ce nu functioneaza
Sa incepi prea devreme, sa incepi intr-un moment nepotrivit (inainte sa pleci in vacanta sau cand tocmai ai schimbat bona, de exemplu) sa pui presiune asupra copilului sau chiar sa il pedepsesti, sa tii cont de recomandarile unei persoane binevoitoare (mama, bunica, matusa) doar pentru ca ea asa a facut si eventual a si avut oarecare succes.

Daca incepi prea devreme poate fi frustrant pentru parinte si dificil pentru copil, care inca nu intelege ce vrei de la sufletul lui. Momentul potrivit este important sa il astepti pentru ca cei mici se simt in siguranta atunci cand intra intr-o rutina si atunci pot coopera mai usor. Daca incerci sa pui presiune poti genera alt gen de probleme: de exemplu constipatie. Pedepsele nu numai ca nu le intelege, dar i-ar putea crea temeri si tulburari de comportament pe care sigur nu si le doreste nimeni.  Si oricata bunavointa ar avea cineva din jurul cel mai important este sa tinem cont de copil, de ritmul sau, de semnele pe care le da si care sugereaza ca este pregatit pentru antrenamentul cu olita. Plus ca nu este musai ca ceea ce se potriveste unui copil, sa se potriveasca si altuia.

Cate ceva din ce trebuie sa stim
1. Majoritatea copiilor capata abia intre 18 si 24 de luni abilitatile fizice si mentale necesare pentru a merge la olita. Deci nu este tocmai grav sa asteptam pana se apropie de un an si jumatate, inainte sa incercam mersul la olita.
2. Este de asteptat ca intre 2 si 3 ani copilul sa invete sa ceara la olita si sa se dezvete usor usor de scutec.
3. Toti copiii dau semne ca sunt pregatiti pentru aceasta etapa, important este sa stim noi care sunt acele semne. Ele sunt multe, sunt semne fizice, cognitive si comportamentale, eu voi puncta doar cateva dintre ele. Copilul ar trebui sa poata urma un set de instructiuni si chiar sa aiba disponibilitate sa coopereze, ar trebui sa poata sta jos cateva minute (practica sa aiba rabdare sa stea pe olita),  sa isi poata ridica sau da jos pantaloni sau scutec,  sa inteleaga semnificatia cuvintelor folosite (pipi, caca sau ce alte cuvinte folosesc parintii), eventual sa dea semne ca intelege de ce merg adultii la baie.
4. Procesul de invatare poate dura de la cateva zile la cateva luni, asa ca este nevoie de rabdare si daca se poate si umor. Am vazut in vacanta o mamica cu lacrimi in ochi de ciuda pentru ca fetita ei de 2 ani si 2 luni, imbracata elegant si fara scutec, nu a cerut sa mearga la toaleta atunci cand a avut nevoie si a facut pe ea. E totusi un pic exagerat, nu?
5. Nu este clar de ce, dar fetele invata si scapa de scutec mai repede decat baietii.

Prin urmare, in ceea ce ma priveste deocamdata il voi mai lasa pe Luca un pic sa se joace cu olita si sa o impinga sau tarasca prin casa, ca pe o masinuta.

About these ads

9 Răspunsuri până acum »

  1. 1

    Ioana spus,

    Cred ca am omis atunci cand am scris despre sfaturile proaste pe care le pot da pediatrii chestiunea olitei – multi inca mai recomanda sa il pui pe bb pe olita, nu de la un an, ci de cand poate sa stea in fundulet – 5-6 luni. Chiar am citit undeva ca a incerca sa faci un copil atat de mic sa mearga la olita seamana mai degraba cu dresatul unui animal.

  2. 2

    Ioana spus,

    Bineinteles, se spune ca bebeii care folosesc scutece de bumbac invata mai repede la olita pentru ca ei simt umezala si ca s-a intamplat ceva acolo… Asta ramane sa o vedem pe pielea noastra :) Exista si scutece speciale pentru antrenament :)

  3. 3

    Simona spus,

    Imi pare bine ca ai scris pe marginea subiectului, piticul meu se apropie de 2 ani si am inceput sa cercetez tehnicile de invatare :-).
    La punctul 2 cred ca trebuie sa completezi varsta, probabil era ” intre 2 si 3 ani” :-)

    Astept sa ne povestesti cum decurce invatarea cu olita la voi, poate imi dai si mie idei despre cum trebuie procedat, stiu ca fiecare copil e diferit, dar o experienta in plus nu are cum sa nu ajute.
    Toate cele bune

  4. 4

    valen spus,

    La noi s-a intamplat pe la 2 ani si jumatate, adica fix asta vara. Mai incercase mama inainte, fara succes insa. Olita nu a prezentat interes, Daria a vazut cu ochi diferiti wc-ul cand a vazut reductorul pentru copii pus pe el. Si atunci s-a hotarat singura ca vrea sa se urce pe el. Asa a fost de simplu:), noroc chior sa zic asa.
    La pampersul de noapte a fost mai greu, caci sunt 2 chestiuni diferite, noaptea nu-i ca ziua. Auzisem eu ca poti trezi copilul noaptea sa il duci la baie. Am incercat o data cand eu abia vorbeam de somn ce imi era, iar Daria fara sa deschida ochii mi-a zis “mami lasa-ma sa dorm, nu fac pipi”. A facut de cateva ori in pat, mai intai a renuntat la cel de somnul de dupa amiaza si apoi pediatra ne-a sfatuit sa nu ii mai dam lichide/lapte inainte de culcare.
    Acum are nopti cand se trezeste sa o duc la baie:(( si nopti in care nu, jumi juma.

  5. 5

    val.u spus,

    si la noi a fost relativ simplu, si cred ca asa e pt oricine care se orienteaza dupa copil si urmareste semnalele…noi am incercat pe la 2 ani dar ne-am dat seama ca nu era pregatita, facea pe unde nimerea, nu avea probleme dupa,daca se vedea uda….asa ca am renuntat
    am mai lasat-o 1-2 luni si am inceput iar sa o tin fara pampers…acela a fost momentul potrivit se pare, stia sa se controleze pana ajungeam la baie, cerea de fiecare data, nu se mai scapa pur si simplu…asta la pipi..la treaba mai grea a mai durat ceva, se orienta si facea numai dimineata sau seara cand avea pampersul de noapte
    pana la urma ne-am inteles si acum are 2 ani jumate aproape si stie sa ceara ambele treburi, e cooperanta…
    la al doilea voi proceda la fel, in nici un caz nu as incepe procesul de renuntare la pampers mai devreme de 2 ani..nu vad sensul
    vic nu a folosit niciodata olita, face doar la wc, cu reductor sau fara….

  6. 6

    Luthelo spus,

    noua ni se potriveste mai bine EC-ul.

    antrenament sau EC?

  7. 7

    nedeia spus,

    vai, ce bine venit este acest articol!!! maica-mea ma bate la cap ca trebuie sa ii iau olitza….. :) asa o sa am si eu argumente contra :D


RSS comentarii · Urmăreşte URI

Lasă un răspuns

Completeaza detaliile de mai jos sau apasa click pe una din imagini pentru a te loga:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Schimbă )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Schimbă )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Schimbă )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Schimbă )

Connecting to %s

Follow

Get every new post delivered to your Inbox.

Join 82 other followers

%d bloggers like this: