Archive for Iulie, 2010

Ecomami sustine Saptamana Mondiala a Alaptarii (1-7 august)


Fara a avea nicio legatura cu organizarea evenimenelor, Ecomami sustine Saptamana Mondiala a Alaptarii ce are loc intre 1 si 7 august 2010, prin care se doreste promovarea avantajelor alaptarii inca din prima ora de viata!

Acesta este posterul campaniei:

Citeste mai multe aici.

Leave a comment »

O bebelina la Gura Portitei


Stiu ca nu sunt multi parinti care se incumeta sa mearga cu bebelusul la mare. Fie pentru ca se tem de felul in care copilul ar reactiona, fie pentru ca medicul pediatru nu recomanda, fie din comoditate. Personal imi sunt dragi acei parinti care isi „cara” copilul cu ei prin diverse locuri, in asa numite vacante si intr-o maniera responsabila. Din punctul meu de vedere aceste iesiri cu copii se incadreaza la „attachment parenting” si cred ca sunt valoroase pentru copil (chiar daca prea mic si neconstient de multe lucruri) si din perspectiva relatiei cu parintii si din perspectiva informatiilor sau universului cu care copilul vine in contact.

Saptamana trecuta, am cunoscut-o la Gura Portitei pe Ioana, un ghemotoc de fata de numai 2 luni si jumatate. Ii adusese cu ea pe parintii ei, Raluca si Dan, care anul trecut au avut grija sa o conceapa tot la Gura Portitei. Pe Ioana o gaseam pe plaja dimineata, alaturi de parinti. De cele mai multe ori imbracata pentru a fi protejata de soare. Uneori chiar servind o masa la plaja (alaptata la san de mama ei, Raluca). Disciplinata de mica, petrecea doar primele ore ale diminetii si orele dinspre apus pe plaja.

Bebelina Ioana si mama Raluca

Pe parintii ei i-am gasit relaxati si documentati pentru aceasta mini-vacanta cu bebelusul la mare. Cu incredere ca mama transmite copilei anticorpi prin alaptare.  Fara grija diversificarii. Cu regrete ca vacanta nu este mai lunga.

Luca a cunoscut-o pe Ioana. Au stabilit ca la anul se vor cunoaste mai bine.

In contrast, la finele vacantei s-a cazat in vila cu noi un cuplu al carui copil este de o varsta cu Luca (10-11 luni). Copil lasat acasa. Pentru ca nu le-a dat voie pediatrul sa-l ia in vacanta!!!

Comments (3) »

Oxibenzona – un factor de risc in cremele de protectie solara


Oxibenzona este un compus organic derivat al benzofenonei (benzofenona-3) si este frecvent intalnita in cremele destinate protectiei solare, fiind un absorbant pentru razele UVB si UVA.  Face deci parte din categoria filtrelor solare. Asta inseamna ca atunci cand aplicam pe piele o crema cu oxibenzona, acest ingredient absoarbe razele ultraviolete in scopul protectiei. Totusi, odata intrata in piele, oxibenzona actioneaza ca fotosensibilizator, astfel ca expunerea la lumina soarelui poate deveni periculoasa. Unele studii recente indica faptul ca efectul oxibenzonei este fotocarcinogen (adica creste riscul de cancer prin expunere la lumina). Pana sa ne gandim insa la riscul de cancer, merita sa luam in considerare riscul fotoalergen, adica riscul de aparitie a alergiilor cutanate ca urmare a expunerii la soare. Cine a avut de-a face cu alergii solare stie si care este disconfortul si ca acestea recidiveaza si chiar se amplifica de la un an la altul.

Riscuri asociate oxibenzonei

Reactii fotoalegice, disfunctionalitati endocrine, modificari la nivel celular si chiar cancer sunt riscuri asociate oxibenzonei, potrivit unui numar mare de studii luate in considerare de specialistii de la SKIN DEEP la realizarea fisei de evaluare a ingredientului.

Riscurile oxibenzonei, potrivit SKIN DEEP

Potrivit evaluarii SKIN DEEP oxibezona se incadeaza intr-o clasa de risc ridicat (9, pe o scara de la 0 la 10), astfel ca este preferabil sa evitam acele produse cosmetice de protectie solara care o au in compozitie. Sunt recomandate mai degraba produsele care contin oxid de titan sau de zinc si care actioneaza ca ecrane solare (resping razele UV).  Ce e drept, sunt acum dezbateri controversate si in ceea ce priveste cremele cu oxid de titan, dar asta este alta poveste.

Comments (16) »

Weekend cu Manduca la Busteni


In weekend am testat Manduca. Manduca este un soft structured carrier (SSC), mai exact un marsupiu inspirat de traditionalul mei tai.

Plecarea noastra pentru cateva zile la Busteni a fost determinata tocmai de faptul ca urma sa primim de la Cristina de la Hiphip.ro acest marsupiu pentru testare. Si fiind un port-bebe indicat pentru vacanta, am zis sa facem o excursie.

Partile bune ale lui Manduca sunt ca bebelusul sta corect (in pozitia M – „broscuta”) si ca poate rezista perioade mai lungi in port-bebe (cateva ore) spre deosebire de sling – esarfa port- bebe pe care o folosim noi in mod curent.

De fapt, eu l-am pus pe Dinu in Manduca si am mers din Busteni pana la Gura Diham si inapoi fara niciun fel de probleme, in conditiile in care eu am aproximativ 50 de kg, iar D in jur de 9. Deci am rezistat amandoi cam 4 ore.

Dinu a si dormit in port-bebe. Fiind cald, am transpirat amandoi in portiunea in care burtica lui statea pe a mea, insa pe spate, unde era protejat de Manduca cea din bumbac organic, Dinu nu a transpirat.

Inca ceva – poate a fost doar o impresie de-a mea, insa Manduca m-a facut sa imi corectez postura – sa nu stau cocosata, in ciuda greutatii pe care o purtam.

In fine, un singur inconvenient i-am gasit din punctul meu de vedere – ca nu am putut sa ma inchei singura la toate cataramele – la cea din spate am avut de fiecare data nevoie de ajutor.

Acum pe MANDUCA o poti cumpara si de AICI!

Comments (5) »

Am experimentat uscarea scutecelor pe sarma afara


In urma cu doua saptamani, am plecat cu Dinu din Bucuresti intr-o mini vacanta. De fapt, a fost doar o vizita la rude, vacanta adevarata de abia urmeaza :P. Cand am facut bagajele insa nu m-am putut convinge sa las acasa scutecele de bumbac in favoarea celor de unica folosinta, asa ca le-am luat cu noi.

Am pierdut cateva minute in fiecare zi sau la doua zile pentru a spala scutecele la masina, dar am avut revelatia a cat de grozav stau scutecele pe sarma afara, in aer liber. De asemenea, am vazut cat de repede se usuca, mai ales atunci cand bate putin vantul. Avem scutece all-in-one (voi detalia intr-un articol viitor cum sta treaba cu tipurile de scutece pe care le folosim) care au nevoie de doua zile incheiate pentru a se usca pe balcon, mai ales daca e vreme urata, insa in aer liber erau uscate dupa aproximativ opt ore de stat pe sarma.

Chiar daca a sta la bloc si a usca scutecele pe balcon nu este greu, ci doar e nevoie de putina rabdare, daca stati la curte aveti un avantaj din start.

Comments (4) »

Invat sa devin eco


Nu mi-am imaginat nici o secunda ca din momentul in care mi-am propus, imi va fi usor sa devin o mama „verde” (sau mai bine zis o „verde”). Cu toata disponibilitatea pe care cineva o are, tot nu este usor sa inveti sa devii eco. Poate pentru ca sunt prea putine exemple si modele in societate sau in comunitatea in care traim, poate pentru ca este greu sa te dezbari de confortul tehnologiei, poate pentru ca dincolo de lupta cu sine ai de gestionat si „mirarile” celor din jur. Si nici nu am avut o constrangere financiara care sa ma indemne sa economisesc, ba chiar mi-am permis sa ma „tehnologizez” pe ici pe colo si sa cresc astfel consumul. Dar pentru ca am decis sa fac aceasta schimbare m-am gandit si ca trebuie sa ma „scolesc” in de-ale reciclarii.

Ce am invatat la primele lectii?

As zice ca nu am invatat  multe lucruri noi fata de ceea ce stiam, dar lectiile de baza, care respecta principiul „keep it simple” m-au facut mai constienta si mi-au zgandarit simtul responsabilitatii fata de mine, fata de familie, fata de mediul in care traiesc.

Prima lectie, aceea a reducerilor, a taierilor, a renuntarilor

Am invatat ca un ciclu de reciclare incepe cu consumul. Ca urmare, important este sa consum mai putin, pentru ca astfel voi arunca mai putin. Usor de zis, dar recunosc ca nu la fel de simplu de pus in practica. De unde am inceput eu sa tai? De la risipa de apa (mai putine bai de doua ore cu cartea in mana, mai multe dusuri) si de la risipa de lumina (mai putine becuri aprinse, desi iubesc nespus lumina). Am renuntat la apa imbuteliata in plastic in favoarea celei imbuteliata in sticle returnabile din sticla (este mai gustoasa, mai sanatoasa si nu mai arunc saptamanal cam 14 peturi de 2 litri sau 6 peturi de 5 litri). Am inceput sa fiu preocupata sa gasesc alternative la produsele care se vand in recipiente din plastic. Am inceput sa fiu mult mai atenta cu hartia consumata si sa optez, cand am de ales, pentru hartie reciclata. Ba chiar si pentru cartuse de toner reciclate (desi imprimanta nu este prea incantata). Incerc sa folosesc cat de rar pot uscatorul de rufe, cel putin pe perioada verii.  Am renuntat sa cumpar nenumarate produse cosmetice, care oricum expirau prea putin folosite. Si ar mai fi…
Mi-am propus si sa-mi calculez periodic amprenta de carbon, ca sa ma verific ca am rezultate in reducerea consumului.

A doua lectia fost aceea a refolosirii

 Refolosesc recipiente de sticla nereturnabile sau ambalaje de carton (care nu sunt deteriorate).  Incerc sa nu mai fac schimbari de dragul schimbarii (de electrocasnice de exemplu), iar atunci cand inlocuiesc le dau totusi spre folosinta altora pe cele pe care nu le mai folosesc eu. Daca as avea si rabdare mestesugareasca as putea face o multime de decoratiuni din lucrurile pe care nu le mai folosesc ca atare (pentru ca de exemplu m-am plictisit de ele). Mai in gluma, mai in serios, una din concluziile celei de-a doua lectii este ca „handmade” este eco.

Cea mai grea lectie – reciclarea efectiva

A treia lectie, cea mai grea, este cea a reciclarii efective. De ce grea? Pentru ca nu este simplu sa colectez deseuri pe categorii, astfel incat sa fie usor reciclabile. Pentru ca si daca eu vreau sa colectez ar trebui ca la nivelul scarii de bloc sau in vecinatate sa fie posibila colectarea selectiva a deseurilor.  Pentru ca suntem deficitari la capitolul legislatie, dar mai ales la capitolul informare. Adica te poti informa daca vrei cu adevarat, dar cred ca ce avem nevoie este sa vina informarea peste noi. 

 Cautand pe net, am aflat ca avem inca din 2006 o hotarare de guvern (621/ 2006, completata si modificata prin 1872/2006 ) potrivit careia institutiile publice, asociatiile, fundatiile, persoanele fizice sunt obligate sa colecteze selectiv deseurile de ambalaje în containere diferite, inscriptionate in mod corespunzător si amplasate in locuri speciale accesibile cetatenilor. Dar fie nu prea sunt containere, fie nu prea sunt locuri accesibile cetatenilor, fie nu prea exista bunavointa. De la Ioana Eco Mami am aflat ca acum avem o lege care obliga institutiile publice din Romania sa colecteze selectiv deseuri. Personal am inceput sa caut centre de colectare a deseurilor si am vazut deja unul in cartier. M-am hotarat si sa sustin campania Viata dupa colectare.

Cred, din pacate, ca avem nevoie de constrangeri. Avem o problema de mentalitate, astfel ca nu vom deveni prea curand o natie eco, in mod voluntar.  Pana la constrangeri cred ca avem nevoie de multe proiecte ale organizatiilor non-profit, care sa desteleneasca terenul si sa deschida cat de multi ochi posibil.

In fond este pentru noi.

Leave a comment »

Prima femeie din Romania care a avut curaj sa nasca acasa voluntar, fara proceduri medicale si fara medicamente


Nu sunt o cititoare de reviste pentru femei, asa ca am aflat vestea cu ceva intarziere. M-am gandit insa ca este de semnalat.

Numarul din iulie al revistei “Unica” ne prezinta povestea unei femei din Bucuresti, o tanara intelectuala, cu venituri peste medie, care a decis sa nasca acasa. Voluntar. De doua ori. Ana Maita si-a nascut cei doi baieti in propria baie, asistata doar de sotul sau, care lucreaza in domeniu IT.

Fiind perfect sanatosa si cu analizele la zi, Ana Maita a decis ca nu poate primi ceea ce isi doreste in spitalele din Romania, nici in cele de stat, si nici in cele private. Principala sa doleanta a fost aceea de a naste in pozitia naturala, pe vine, si nu pe masa ginecologica. Mai mult decat atat, ea nu a putut beneficia nici de ajutorul unei moase – nasterea acasa nefiind prevazuta de nicio lege.

Desi am inteles perfect doleantele tinerei mamici, care nu a vrut sa considere graviditatea o boala, ceea ce a facut ea are si un dram de inconstienta. Dintr-o gravida perfect sanatosa si un bebelus asemenea, Dinu a ajuns sa se nasca tot prin mult-hulita operatie de cezariana. Motivul? Ajunsa in 41 de saptamani de sarcina, colul meu uterin era inca inchis, iar bebelusul intra in suferinta fetala.

Daca insa se legifereaza nasterea acasa, asistata de personal medical, eu ma declar pentru.

Comments (9) »

%d blogeri au apreciat asta: