Archive for septembrie 28, 2010

Magiun de prune fara zahar sau conservanti


Am trecut in weekend pe la Bucharest Food Festival si am aflat de la Bibiana Stanciulov, proprietara (sau directoarea, nu mi-e clar)  fabricii care produce magiunul natural de Topoloveni, ca zaharul reprezinta in principal diferenta intre magiunul si gemul de prune. Simplu spus, magiunul este fara zahar, gemul este cu zahar, deci magiunul bate gemul la capitolul calitati nutritive.

Deci, daca doriti un dulce sanatos, fara adaos de zahar sau conservanti puteti alege magiunul de prune. Fie ca il cumparati pe cel de Topoloveni,  fie il pregatiti in casa. Pe cel de Tolopoveni eu l-am incercat prin primavara si am fost multumita de el. In acest weekend insa am decis sa experimentez si eu pregatirea magiunului.

Prima data am facut de proba

Cum s-ar zice, la inceput am facut un produs pilot. Am luat doua maini de prune mici brumarii, dulci si carnoase, le-am scos samburii, le-am pus intr-un vas de yena, le-am stropit cu zeama de lamaie si le-am dat la cuptor. Am pus si capac la vasul in care le-am copt. Le-am tinut la cuptor cat sa se inmoaie, pentru ca nu sunt o fana a prepararii termice excesive. „Pilotul” a iesit parfumat, delicios, insa de consistenta unei dulceti.  M-am declarat multumita si pregatita pentru o „productie” mai mare. Pregatita si pentru ajustari ale procesului de productie.

Primul ciclu de productie

Am folosit ca materie prima 3,5 kg de prune la fel de mici, brumarii, dulci si carnoase (din aceeasi sursa). Le-am scos samburii, le-am stropit de data asta cu zeama de la o portocala (in lipsa de lamaie) si le-am dat la cuptor la foc mic, in vas cu capac.  Cand am considerat eu ca s-au fragezit si si-au lazat suficienta zeama le-am lasat fara capac. Nu a fost nevoie sa amestec intr-una, din cand in cand mai  amestecam asa, de control. Cand am considerat ca a scazut suficient am oprit cuptorul. Am gustat toti trei si ne-am lins pe boticuri si degete. Am pus „opera” in borcane si le-am pus la sterilizat.  Au iesit 7 borcane de 400 de grame. Mai mult decat suficient, dat fiind faptul ca nu prea suntem consumatori de gemuri, dulceturi sau inrudite, dar m-am pus pe treaba de dragul unui experiment fara zahar.

Limitele experimentului

Am citit ca cica nu s-ar numi magiun un astfel de produs care mai este pus si la sterilizat. Sau ca nu s-ar numi magiun daca nu il lasi nenumarate ore la perpelit si scazut, pana iese o pasta vascoasa, violet-negricioasa.

Pentru mine nici macar nu conteaza cum se cheama ce am facut. Conteaza parfumul, savoarea,  lipsa zaharului si a conservantilor.

De asemenea, am auzit-o pe Bibiana Stanciulov zicand si ca magiunul de Topoloveni este mai valoros decat cel facut in casa pentru ca se prepara la o temperatura constanta de cel mult 60 de grade, astfel ca prunele isi pastreaza mai bine proprietatile.  Asa o fi. Dar asta nu m-a impiedicat sa experimentez. Macar de dragul unor posibile viitoare clatite.

Raman din nou datoare cu poze.

Comments (24) »

%d blogeri au apreciat asta: