Archive for Februarie, 2011

Sanatate si economie


Romanii au niste conceptii pe care eu una nu le-am inteles inca. O parte dintre ele se refera la a face economie. Sa spunem ca suntem saraci si vrem sa economisim. De ce englezii sustin: “sunt prea sarac sa ma imbrac ieftin?”. Pe romani nu ii auzi niciodata facand o afirmatie de genul acesta.

Pensionarii romani fac economie la mancare si pe multi ii auzi plangandu-se la stiri “n-am mai pus bucatica de carne in gura de…” Daca as face economie la mancare (si nu as fi vegetariana) as manca o felie mica de friptura in fiecare zi la masa de pranz. Nu as manca o portie zdravana de cartofi prajiti pentru ca banii de friptura sa ii dau apoi la farmacie.

Mentinerea sanatatii este in general o forma de a face economie din punctul meu de vedere. Cand ti-e rau pentru ca ai mancat ceva nesanatos trebuie sa cheltuiesti pe medicamente, ca sa nu mai spun ca eventual poti sa pierzi zile in care ar trebui sa muncesti sau sa faci lucruri utile.

Economia la detergent – alta meteahna. Daca iei un detergent eco cu care speli de 50 de ori si nu mai este nevoie sa pui si balsam si dai pe el la fel de multi bani ca pe unul obisnuit, nu faci economie? Plus ca este sanatos, protejeaza hainele si masina de spalat….

Scutecele pentru bebelusi ar putea fi un alt exemplu. Scutece de unica folosinta si dat milioane pe creme pentru fundulet – alta combinatie “malefica”. Sunt parinti care ajung sa cheltuiasca pe creme cam cat le-ar trebui pentru jumatate dintre scutecele refolosibile pentru un bebe. Insa cand le spui cat costa un scutec refolosibil casca ochii…

Scutecele si hainutele organice, dar si produsele eco in general au intrat pe piata romaneasca de relativ putin timp si multi oameni nu le cunosc inca. Lupta pentru promovarea lor insa trebuie sa fie apriga si trebuie sa ii convingi pe oameni de fapt isi fac un bine atat pentru sanatate, cat si pentru portofel.

Comments (5) »

Mancare gatita in casa vs borcanele pentru bebe


Acum ceva vreme un cunoscut mi-a explicat cum testa calitatea mezelurilor – dadea cateva bucati la caine – daca prietenul omului le manca, erau considerate ok, daca nu, nu. Pe principiul – „cainele e mai destept”. Cam acelasi lucru l-am incercat eu in urma cu cateva zile cu un borcanel de mancare pentru bebelusi (nu, nu e nevoie sa chemati Protectia Animalelor, niciun animal nu a fost ranit in timpul acestor experimente).

Continutul borcanelul cu pricina – vitel cu legume bio de la Hipp – a fost refuzat de cainele meu (avea un miros dubios, de mancare veche, desi era in termen).

Am fost impotriva mancarii preparate pentru bebelusi de la bun inceput si am preferat ca mancarea pentru D sa fie gatita in casa. E adevarat ca producatorii se lauda ca legumele si carnea continute sunt bio, ca modul de preparare al alimentelor mentine vitaminele si sunt dozate exact cantitatile de hrana potrivite pentru fiecare varsta, ca au continut redus de alergeni, etc.

Totusi, pentru mine sunt prea multe dileme si semne de intrebare. Daca nu au conservanti cum se mentin aceste produse luni de zile, este suficienta pasteurizarea pentru a pastra carnea atata vreme? Sincer, nu cred. La fel piureurile de fructe – cum se poate pastra de exemplu un piure de banane – daca sunt trecute printr-un proces termic inseamna ca o parte din vitamine s-au pierdut deja, iar daca nu, nu ar avea cum sa se pastreze fara adaos de conservanti. La toate acestea nu trebuie sa uit sa adaug ca toate borcanelele contin sare iodata, chiar daca pediatrii recomanda sa nu punem sare in mancarea copilului sub 1 an.

In schimb, prefer sa prepar eu alimentele pentru D si respect in general cateva reguli pentru cumparare si pentru gatit –  cumpar legume si fructe de sezon (cand e iarna la noi, e timpul portocalelor – sunt foarte bune acum!), cumpar carne din magazine aprovizionate zilnic cu produse proaspete, nu prajesc niciodata nimic “romaneste” – eventual mai calesc legume in unt (cea mai buna grasime pentru calit/prajit), nu prepar termic legume si fructe pana la extremis, sunt un fan al steamer-ului – care prepara la abur.

Voi ce parere aveti despre mancarea pentru bebelusi gata preparata?

Comments (3) »

Filosofia scutecelor de bumbac (XIV) – Cum treci noaptea cu scutec refolosibil?


Este o intrebare pe care parintii o pun adesea. Multi dintre ei cred ca sa folosesti scutece lavabile pe timpul noptii este prea complicat si, de aceea aleg pampers pentru perioadele cand bebe incepe sa doarma multe ore legate.

Principalele probleme cu care se poate confrunta cineva care foloseste scutece textile noaptea sunt cele legate de scurgerile din scutec si cele legate de faptul ca bebe simte umezeala timp indelungat.

Pentru prima dintre cele doua chestiuni solutiile sunt doua – cea mai la indemana este folosirea unor scutece cu putere crescuta de absorbtie care au fost create special pentru noapte sau pentru calatorii (producatorul sau comerciantul specifica acest lucru). De asemenea, parintii pot utiliza absorbante sau inserturi suplimentare pe perioada noptii.

Daca ati incercat deja aceste solutii si tot aveti probleme cu scurgerile cel mai probabil trebuie sa schimbati tipul, marca sau marimea scutecului ori insertul. Nu toti bebelusii sunt la fel, fiecare are conformatie diferita, doarme in alte pozitii, de asemenea sunt diferente intre fete si baieti (uda scutecul in zone diferite). Bineinteles, si calitatea scutecului poate fi o problema.

Parintii isi pun de multe ori problema scurgerilor din scutecele refolosibile, insa dificultati pot sa apara foarte bine si la cele de unica folosinta si chiar si perioada zilei, nu doar noaptea.

Cea de-a doua chestiune – a umezelii pe care bebe o resimte a fost una care m-a preocupat si pe mine destul de mult pana sa gasesc solutia. Daca in timpul zilei, bebe era schimbat des astfel incat sa nu se simta ud, pe timpul noptii problema se punea altfel. O solutie potrivita pentru noi a fost folosirea unui scutec cu buzunar realizat din fleece (polar) – GrowHour. Acest material lasa sa treaca umezeala spre insertul din interior, fara insa ca bebelusul sa o simta si el. GrowHour nu este un scutec special pentru noapte – deci puterea sa de absorbtie nu este mare, insa in interior se pot pune doua inserturi in acelasi timp. Bineinteles, exista si alte marci de scutece cu fleece interior care pot fi folosite pe perioade mai lungi de timp.

Cititi aici mai multe despre scutecele MobileHour si GrowHour  (il cumparati de aici).

Leave a comment »

Cum alegi medicul cu care nasti


Pentru o femeie care se pregateste sa aiba un copil (fie ca este la inceputul unei sarcini, fie ca incearca sa ramana insacinata), alegerea medicului obstretician este o framantare importanta. Nu cred ca exista o reteta, fiecare femeie considera anumite lucuri ca fiind importante atunci cand face o alegere. Tinand cont de experienta mea, de toate istorisirile si confesiunile prietenelor, de toate multumirile si nemultumirile simtite sau impartasite la adresa medicilor obstreticieni am facut o lista a lucrurilor de care merita sa tii cont cand cauti un medic cu care sa nasti.

1. In primul rand experienta conteaza. Asta inseamna ca este preferabil sa gasesti un medic care isi petrece timpul mai degraba in spital, decat intr-un cabinet privat. Evident asistand sarcini, asistand nasteri. In spital intotdeauna apar mai mlte „spete” decat intr-un cabinet privat si cumulat acestea se traduc in „experienta”.

2. E bine sa aiba totusi si cabinet privat. Pentru accesibilitate. Tot pentru accesibilitate ar fi bine (daca se poate) sa iti fie mai aproape de casa. Cand vei cara niste kilograme in plus va conta. Am vazut multe femei care faceau naveta dintr-un oras in altul pentru controlul periodic din timpul sarcinii. Personal nu mi se pare prea fericita situatia, dar daca alte elemente conteaza…

3. Reputatia nu este totul. Un medic cu reputatie excelenta ajunge, in general, sa aiba prea multe paciente si prea putin timp pentru fiecare in parte. Ti se va parea frustrant in sarcina sa nu iti acorde suficienta atentie din lipsa de timp. In plus, ar fi ideal sa nu fii pacienta unui medic la care trebuie sa te programezi cu 3 luni inainte. Daca sarcina merge fara nici un fel de probleme, nu vei suferi prea mult de lipsa de timp a medicului. Dar daca sunt probleme, daca ai angoase si iti doresti sa verifici mai des cum merg lucrurile si sa obtii si raspunsuri la curiozitatile si nelinistile tale, atunci cauta un medic mai disponibil.

4. Disponibilitatea conteaza cel putin la fel de mult ca si experienta. Afla daca medicul are „obiceiul” sa vina la spital la cerere, chiar daca este noapte sau weekend. Afla daca este dispus sa iti raspunda intrebarilor telefonic sau iti „recomanda” sa nu il cauti cu prostii, ci doar cu lucruri importante. Afla daca nu recomanda din comoditate cezariana. Disponibilitate se cheama si cand iti raspunde la intrebari. Nu trebuie sa iti fie jena sa iti pregatesti de acasa o lista cu intrebari pe care sa i le pui medicul. Daca te expediaza as zice ca merita sa pice testul.

5. Memoria conteaza. Lucru rar intalnit, dar de dorit, este ca medicul sa te tina minte ca pacienta. Eventual sa tina minte si istoricul tau medical. Sa nu fi nevoita sa repeti cam aceeasi poveste de fiecare data cand va vedeti. E greu, stiu, mai ales cu medici care au sute de paciente.

6. Si „chimia” conteaza. Pana la urma medicul iti va fi alaturi in niste momente importante din sarcina, asa ca este important sa iti placa, sa iti inspire incredere, sa te simti in largul tau. Ideal este sa poti intra si iesi relaxata din cabinetul medicului (chiar daca ginecologia nu e o specialitate confortabila pentru pacienta).

7. Implicarea, bat-o vina, e un detaliu important. De exemplu, daca te afli intr-o situatie de risc, care ar putea necesita mersul de urgenta la spital, este de dorit ca atitudinea medicului sa fie „suna-ma si vino la spital (camera de garda) sau mergi la spital si vin si eu”, nicidecum, „mergi la urgenta si apoi (cand esti la spital) suna-ma”.

8. Tine cont si de spital. Daca vrei un medic dintr-un spital privat verifica-i experienta de spital, eventual de spital de stat. Vezi punctul 1: „experienta conteaza”. Daca alegi un spital de stat aduna referinte, eventual incearca sa faci vizita in spital. Afla daca poti despre anestezistii, neonatologii, moasele si asistentele din spital. Pare greu in Romania, dar merita sa incerci.

9. Trateaza cu o oarecare rezerva informatiile pe care le gasesti pe site-uri despre medic. E bine sa citesti, dar cel mai bine este sa iti faci propria impresie. Oamenii sunt diferiti, pot fi mai rationali sau mai emotionali, au asteptari diferite, intelegere diferita a problemelor, astfel ca parerile pot varia in functie de toate aceste elemente.

10. Nu iti fie teama sa incerci mai multi medici pana ajungi la cel „potrivit” pentru tine. Pana la urma tu esti cea care ai nevoie de toata atentia si asistenta pe timpul sarcinii.

11. Chiar daca preferi un medic femeie, nu fii totusi fixista. S-ar putea sa descoperi ca o femeie medic e mai prudenta, te trimite la mai multe analize, dar te si alarmeaza mai usor, in cazul unei situatii de risc. Barbatii trateaza aceste situatii mai la rece, dar iti pot da incredere. Indiferent de sex, e important sa poti merge cu incredere pe mana medicului.

12. Daca e medic „de cariera” da-i un punct in plus. Cand spun medic de cariera ma refer la un medic „insurat” cu spitalul. Stiu ca este impotriva valorilor familiste, dar personal cred ca cei „insurati” cu spitalul au mai mult timp si de invatat (si medicina clar necesita invatare continua) si de acumulat experienta, au si mai multa disponibilitate. In mintea mea medicina ca vocatie se asociaza cu celibatul.

Probabil ca lista mai poate continua. Eu insa asa as aborda problema.

Leave a comment »

Cum se face si cum se mananca o budinca


De dimineata m-am apucat sa fac o budinca, dar nu in stilul clasic – cartofi cu branza sau paste cu branza pentru ca nu voiam o combinatie gresita (de proteine cu amidon). Asa ca am incercat putin altfel – am pus dovlecei.

Dovleceii ne plac foarte mult – si lui Dinu si mie, asa ca am dat trei pe razatoarea mare, i-am amestecat cu branza de vaci, cateva linguri de iaurt si doua ora. Am pus putina sare si piper si i-am bagat intr-o tava de chec cam o ora la cuptor, dupa ce in prealabil am uns-o cu unt. Data viitoare, as invarti 3 minute dovleceii in putin unt incins in tigaie inainte de a face amestecul ca sa fie si mai gustos. A iesit asa ceva:

 

 

 

 

 

Si s-a mancat cam asa (ceea ce m-a facut sa ma gandesc ca avem prea multe animale din moment ce copilul mananca cu gura direct din farfurie):

Comments (2) »

Rugaminte


Acest blog a fost facut in alt scop, insa in momentul in care am primit emailul de la fosta mea colega de facultate m-am gandit ca ar putea fi un mic ajutor pe care i-l pot da, in afara catorva banuti pe care ii pot depune eu in contul lor. Este vorba despre boala aceea care ne da tuturor fiori si nici nu vrem sa ii pronuntam numele. Am decis sa public emailul primit de la Alex, cu speranta ca va conta:

Dragii mei,

Nici nu stiu cum as putea incepe mailul asta pentru ca nu mi-am inchipuit vreodata ca o sa ajung sa fac asta.

Sotul meu a fost diagnosticat anul trecut in septembrie cu tumora testiculara si metastaze la plamani.
A fost operat de prof. Ionel Sinescu la spitalul Fundeni iar imediat dupa operatie a inceput chimioterapia tot in cadrul institutului Fundeni.
I-au fost prescrise 4 luni de chimioterapie pe care le-a suportat cu bine, dar, din pacate, la ultimul computer tomograf facut pe 18 ianuarie 2011 la Floreasca a reiesit ca exista o multime de noduli pulmonari la plamani care nu au disparut in urma chimioterapiei.
Am mers cu acest ultim computer tomograf la medicul oncolog curant care i-a mai prescris inca 6 luni de chimioterapie, fara ca macar inainte de a face aceasta propunere de a incepe iar chimioterapia, sa se uite pe pozele de la CT.
Am decis atunci sa plecam din tara, reusind sa obtinem o programare la prof. Zielinski, un celebru medic oncolog din Europa, la Viena.
Am ajuns la Viena unde Sorin a fost supus iar la anumite investigatii iar problema intr-adevar este cea pulmonara, analizele de sange iesind foarte bune. Doctorul a spus ca in mod normal in acest tip de cancer, markerii tumorali releva foarte bine daca mai este vorba de ceva grav sau nu, dar pentru a fi bine trebuie sa mai faca niste investigatii.
Prof. Zielinski ne-a recomandat sa facem o biopsie pulmonara pentru a stii cu certitudine daca este vorba de metastaze sau nu.
Apelez la voi cu o rugaminte imensa, pe care repet, mi-e rusine sa o fac, dar pentru ca stiu ca asta e singura solutie ca el sa se faca bine, sunt nevoita sa o fac.
Sorin este programat la Viena, pe 11 februarie la 7:45 dimineata pentru biopsie. Biopsia in sine ne costa aproximativ 3000 de euro, ce include si spitalizarea si onorariul doctorului dar pe langa acesti bani mai avem nevoie de bani pentru consultatiile ulterioare pe care la vom avea la prof. Zielinski.
Am ales sa apelez la voi pentru ca pana in momentul de fata, pana la biopsie am putut sa ma descurc cu banii dar momentan nu mai dispun de bani si pentru efectuarea acestei biopsii.
Stiu ca este o perioada foarte grea pentru noi toti, pentru ca lucrurile nu mai merg asa de bine mai ales ca este criza si ca nu o ducem bine.
Nu am nimic de oferit in schimb, dar pe aceasta cale, orice ajutor mic pe care voi mi-l puteti oferi este binevenit si este o speranta la viata pentru Sorin.
Dupa ce avem rezultatul de la biopsie vom merge iar la prof. Zielinski pentru a vedea ce recomandare de tratament ne va da.
Sper din tot sufletul ca rezultatul biopsiei sa fie unul favorabil si sa nu mai fie nevoie de niciun alt tratament.
Nu am reusit sa obtinem de la medicul curant o negatie cum ca nu exista tratament in tara pentru a putea accesa formularul E112 care practic ne-ar scuti de toate aceste cheltuieli.
Medicul curant refuza sa ne dea aceasta negatie deoarece ii este frica de un eventual control, Casa de asigurari de sanatate nemaivand bani pentru decontarea acestor tratamente.

Ma puteti suna daca doriti sa vorbiti cu mine  sau pentru un mic ajutor va atasez urmatoarele conturi
Capatina Alexandra Georgiana
LEI     RO52INGB0000999900475760

Capatina Sorin Gheorghe
EURO   RO03INGB0000999900862508

Va atasez si analizele lui Sorin.
Va doresc multa sanatate si iertati-mi indrazneala,
Alexandra Georgiana Capatina (Dina)

HISTOPATOLOGIE

Tomograf 18ianuarie_2011

Leave a comment »

Cateva randuri despre cum ne expunem inutil copiii pe Internet


Stiti reclama aceea care spune ceva de genul “Iti protejezi copilul in viata reala? De ce nu il protejezi si pe Internet”? Abordez astazi, dupa mai multe ezitari, un subiect despre care as fi preferat sa nu vorbesc niciodata – ma refer la unele decizii pe care le luam noi, parintii, astfel incat ne expunem nejustificat copiii pe Internet.

Toti am vazut, am avut si avem, ne amuzam in continuare probabil de pozele noastre “nud” de cand aveam cateva luni sau cativa ani. Probabil ca nu este nimic mai inocent decat un pici “asa cum l-a facut mama lui”. Si totusi, probabil ca putini dintre parintii normali ne gandim ca pozele cu copiii nostri pot fi vazute cu ajutorul Internetului de oameni cu intentii mai putin ortodoxe – ca sa le spunem delicat.

Nici nu mi-am pus problema ca unii ciudati ar putea sa caute poze cu copii pana cand nu am citit si eu, la randul meu, cate ceva despre asta. Cu siguranta problema este legata de un domeniu in care noi, parintii de astazi, avem multe de invatat si unde exista probleme pe care nu le vedem sau de care ne dam seama cu greu. Chiar daca subiectul nu ne place, ignorandu-l, nu inseamna ca el nu exista.

In afara catorva poze, putine, care au fost postate pe FB si pe blog astfel incat toata lumea sa le poata vedea, am incercat sa nu il expun pe D prea mult pe Internet si am folosit in general instrumentele de privacy pe care le-am avut la dispozitie. In schimb, am vazut foarte multe poze cu copii si, de foarte multe ori, cu copii pe ai caror parinti nu ii cunosc – ceea ce inseamna ca pozele erau lasate “la liber” astfel incat oricine sa le poata vedea. Din cand in cand pe pagina de FB imi mai apare cate un fundulet de copil si atunci in mod automat imi vine in minte articolul pe care l-am citit si care nu se referea la monstri cu colti si gheare, ci la oameni cat se poate de obisnuiti – uneori bine crescuti, gentili si amabili, care traiesc printre noi si care au pasiuni pe care majoritatea le consideram indezirabile.

Inainte sa recurgem la a posta fotografii prin care vrem sa aratam lumii intregi cat de frumosi sunt puii nostri, nu credeti ca ar trebui sa ne gandim mai intai ca trebuie sa ii protejam?

Leave a comment »

%d blogeri au apreciat asta: