Archive for iunie 21, 2011

Prima data la teatru pentru copii


A fost o prima incercare, care s-a soldat un esec total. Daca va asteptati sa va spun ca a fost minunat si copilul meu a fost cel mai cuminte… nu sunteti pe blogul bun :))

Probabil ca piesa nu a fost prea bine aleasa – aici ar trebui sa imi fac mea culpa – Cand jucariile spun pa! la Teatrul Ion Creanga. Este o piesa pentru copii peste 6 ani si nu m-as fi asteptat ca D sa stea nemiscat o ora si jumatate si cu gura cascata la ce se intampla pe scena.

Dar m-as fi asteptat ca macar jumatate de ora sa asculte cantecelele vesele pe care le cantau „jucariile”. El insa n-a rezistat nici 10 minute pentru ca pur si simplu nu i-a placut. Asta cu toata pregatirea facuta inainte: „mergem la teatru, o sa fie multi copii, o sa vina niste oameni care vor canta… etc” si toate explicatiile pe care am considerat ca le poate intelege.

Nu am speriat copilul,  de fapt D este genul de copil pe care nu il sperie multe :)) Ii place sa se uite la desene animate si, daca prinde ocazia, si la televizor (asta nu se intampla prea des). Mai mult, are rabdare cateva minute sa i se citeasca din carti sau sa i se explice pozele. Am presupus eu deci ca s-ar putea sa ii placa si la teatru, mai ales in conditiile in care nu am mers singuri, ci am mers insotiti de o prietena (de peste 3 ani, e adevarat) care a stat aproape nemiscata toata piesa, dupa cum mi-a povestit mama ei.

Prima incercare de a merge la teatru a fost un esec total, a trebuit sa iesim din sala dupa 5-10 minute. Nu e o tragedie, probabil ca vom incerca din nou peste un an. Sau daca nu, atunci D nu va fi un intelectual, ci un sportiv, ceea ce nu ma deranjeaza absolut deloc 🙂 Si asa ii place sa se urce pe toate toboganele si sa sara toate gardurile, cu consecintele de rigoare.

Mersul la teatru a fost doar o noua incercare de a gasi o metoda prin care D sa fie distrat si asta fara „a scoate untul” din parinti. Se pare ca nu a functionat. De fapt, ce ii place cel mai mult este in parc, dar cum nu putem sta toata ziua in parc, ne trebuie ceva alternative. D este genul de copil hiperactiv, care dupa ce a stat in parc trei ore si s-a dat pe tobogan de cateva zeci de ori si s-a pus in pericol de cateva milioane de ori astfel ca nu poti sa intorci capul sau sa clipesti ca deja a facut o boacana, plange si da din picioare sa nu plecam acasa…

Reclame

Comments (6) »

%d blogeri au apreciat asta: