Femeia cu copil mic nu e buna de nimic

Traiesc intr-un haos mirobolant😛 si sunt si extrem de obosita, cred ca am nevoie de o vacanta. Totusi parca astea le-am mai trait odata pentru ca am gasit pe desktop (plin de tot felul de lucruri in dezordine totala) un text pe care l-am scris in urma cu cateva saptamani mai mult pentru mine. M-am hotarat ca pana la urma sa il public.

Femeia cu copil mic nu e buna de nimic sau viata cu un toddler sau cum sa supravietuiesti unui toddler – au fost mai multe variante de titlu

Asta spune o vorba romaneasca si nu as putea sa contest. In ultima vreme, viata mea s-a transformat intr-un haos in care nu reusesc sa fac nimic si cu toate astea sunt mai obosita de cat am fost vreodata. De fapt, am inceput sa recuperez somnul pierdut timp de un an si jumatate. Bineinteles, acuzele vin din toate partile pentru ca nu avem mancare facuta, la capitolul curatenie stam prost, hainele zac in mormane necalcate, produsele asteapta prin mailuri si documente sa fie postate pe site, iar blogul nu scrie singur pe blog….

De cand s-a incalzit afara Dinu a inceput sa se trezeasca mai devreme, uneori si la 7- 7.30, ceea ce e este o tragedie pentru stilul meu de viata actual – imi da toata ziua peste cap pentru ca ma culc tarziu, ma trezesc obosita si nu stiu de unde sa ma apuc. Nu stiu unde a disparut bebelusul cuminte de acum un an  D nu mai poate fi lasat nesupravegheat nici 30 de secunde pentru ca ii vin tot felul de idei – de la escaladarea mobilei, pana la varsat orice vas care contine apa si scos tot de prin dulapuri/debarale/birouri/biblioteci etc.

Mersul in parc, care nu este foarte aproape (aproximativ o statie si jumatate de noi, dar de mers printre stradute) a devenit la fel de greu. Pentru ca D nu sta pe tricicleta, ci vrea sa coboare in mijlocul strazii, isi pune picioarele pe jos astfel ca nu mai poti impinge, se opreste la toate scarile si la toate gardurile. In parculetul care se afla ceva mai aproape de noi am renuntat sa mergem pentru ca acolo este o constructie – un loc de joaca pentru copii cu tobogane si toate cele extrem de nesigura pentru copii de varsta lui D – inalta, fara balustrada pe toate partile etc. Nu il pot impiedica pe D sa se urce acolo, asa ca momentan prefer sa mergem in alta parte.

Nu stiu daca toti copiii fac asa, dar cand trebuie sa plecam din parc, chiar daca am stat 3 ore si este epuizat, flamand, insetatat (nu are rabdare sa bea decat cate o gurita de apa), D devine un catar. Daca insist se tranforma in copilul din reclama de la Durex – cel care urla si se arunca pe jos dand din picioare (la propriu). Orice incercare de a explica a esuat pana in momentul de fata…

In parc regula este: toate jucariile altor copii sunt ale mele, nicio jucarie a mea nu poate fi folosita de alt copil …

Scutere si motociclete

Nu stiu de unde pana unde, pentru ca noi nu avem treaba cu asa ceva, Dinu este fascinat de ele. Daca vede una parcata pe strada, se duce glont acolo si incearca sa se urce. Daca vede una pe strada, se intoarce cu totul, imi arata cu degetul…

Duminica am mers la Fun Gym (acum cateva saptamani). De fapt am incercat pentru ca D era mult mai atras de locul de joaca pentru copii decat de gimnastica. La sfarsitul programului de gimnastica, D a fost iremediabil atras de scuterul parcat in apropiere de un politist, deja imi pierdusem rabdarea si nu aveam niciun chef sa ii dau politistului explicatii ce cauta tancul meu pe motorul lui, asa ca l-am luat pe D pe umar si am pornit spre statia de autobus.  Explicatiile ca nu putem sa ne urcam peste tot si ca ne asteapta buni acasa nu au functionat, m-am ales cu niste muscaturi.

Pe drum, in autobus, D s-a urcat cu ghetele lui minunate pline de colb pe pantalonii mei gri deschis proaspat calcati, insa nu s-a multumit doar cu atat, ci a murdarit si pantalonii altor oameni.

Cam aici se incheie textul pe care l-am scris atunci si desi l-am publicat, am facut-o mai mult pentru amuzament. Am fost aseara cu D pe afara – la terasa Fabrica, unde au si tobogan si leagane si piciul meu a fost cel mai cuminte din lume, cu cataraturile de rigoare, dar asta nu poate fi evitat.  Hmm se intampla ceva suspect…  Poate se face mare si intelegator? Sa trag sperante?

9 Răspunsuri so far »

  1. 1

    luckyrock said,

    perioada de la 1 la 3 ani este una dintre cele mai grele, si pentru copil, si pentru parinti. ea este asemanata chiar cu adolescenta, mai ales din cauza crizelor prin care trece cel mic.

    nu, copilul tau nu este mai activ sau mai putin activ decat altii de varsta lui. stimulii roiesc in jurul lui cu miile, vrea sa le incerce pe toate, vrea sa guste din toate [sens propriu + sens figurat], crede ca poate sa faca asta, insa in cele din urma il ajunge oboseala si fie cade lat, fie plange si urla pana cade lat.

    muscaturile, oricat de mult ii oripileaza pe cei care nu au copii, sunt normale. fie isi incearca dintisorii🙂 [mai rar], fie musca de nervi. e cea mai la indemana „metoda” de a te pedepsi pe tine ca parinte, ca nu il lasi sa faca ce doreste.

    pentru ca da, micuta personalitate incepe sa se dezvolte. a descoperit ca poate face ceea ce vrea el, ca este independent de tine [deci la intrebarea „unde a disparut bebelusul cuminte de acum un an?” raspunsul este „nu a disparut, ci a descoperit ca nu e una cu tine, mama lui”] si arata asta, dovedeste asta in masura in care poate, desigur. pentru ca de cele mai multe ori inca are nevoie de ajutorul tau. asta ii genereaza un sentiment de frustrare urias.

    normal ca toate jucariile din parc sunt ale lui! este inca prea mic pentru a respecta spatiul si proprietatea altora, este inca prea mic pentru a deveni generos. mai ai de asteptat vreun an, din cate am observat.

    energia lui este cat 10 iepurasi cu baterii Duracell! si nici nu se va termina prea curand.:) desigur ca exista si copii mai linistiti, dar asta nu inseamna ca al tau nu este normal sau ca este hiperactiv. e un baiat frumos, sanatos si energic!

    bucura-te de aceasta perioada, chiar daca esti epuizata. ai o viata in fata in care sa faci curat, sa speli si sa calci, sa gatesti si sa-ti pierzi timpul cu alte munci casnice si obositoare, dar baietelul tau o singura data va fi toddler.:)

    timpul tau liber s-a dus, pasiunile tale sunt neglijate, insa in locul lor exista o fiinta vie, care te priveste in ochi si-ti spune „mama”. nimic nu poate egala asa ceva.:)

    • 2

      Ioana said,

      iau lucrurile asa cum sunt, doar fac putin haz…
      stiu toata povestea cu descoperitul lumii si cred ca asa este. nu am asteptari prea mari in acest sens (de cumintenie adica) si nici nu ar fi ok sa fie prea cuminte.
      totusi singurul lucru pe care nu il suport este povestea cu muscaturile. i-am explicat in toate felurile ca doare, ca nu e bine, nu am reusit sa o rezolv inca… sper sa ne iasa pana la urma
      Sa ne bucuram de perioada asta – este un sfat bun pe care incercam sa il punem in practica cat mai mult! Multumim

  2. 3

    cojocarii said,

    cat de bine ma recunosc in toate aceste cuvinte…🙂 … doar ca eu mai am si o burta de protejat, in consecinta am mai rarit vizitele prin parc, care ma cam epuizeaza, si petrecem mult, foarte mult, timp in curte sau pe strazile din apropiere, jucandu-ne cu alti copii – noroc ca e vacanta si sunt multi pe acasa.😀 … Scuterele nu le-a descoperit inca, dar are mania masinilor si a bicicletelor – e jale sa o iau de langa ele, si sunt multe tare peste tot. Rabdare, ca micutul tau (la fel ca si a mea) cresc … asa ma incurajez eu – imi spun ca e doar o etapa si nu mai avem mult.🙂
    Iti doresc din tot sufletul sa reusesti sa te odihnesti si sa ajungeti cumva la un numitor comun in privinta programului – ceva care sa va avantajeze pe amandoi!😉

  3. 4

    Ioana said,

    Sunteti o eroina, doamna! Este destul de greu sa pui limite mai ales ca eu vreau ca D sa fie liber, sa incerce tot felul de lucruri si in general sa nu se opreasca la primul „nu” si daca in copilarie ii impui tot felul de limitari este cam greu ca dupa aceea sa ii ceri sa devina un adult cu astfel de caracteristici🙂 Bineinteles, problema este ca se pune in pericol de cateva milioane de ori pe zi si uneori devine greu sa reactionezi…
    Bafta multa cu burtica si sanatate va doresc!

  4. 5

    Anca said,

    Hmm…parcă vorbești despre al meu care a fost un bebeluș extrem de liniștit și care s-a transformat într-un pici activ, independent, cu păreri proprii și care știe să-și ceară drepturile (da, și cu mușcături și cu lovit, deși eu nu l-am lovit niciodată!) :)). Dar, în timp, totul se va mai liniști, va înțelege mai bine ce îi spui și va putea să comunice și el mai bine. În parc eu întotdeauna îi spun că după încă o tură de tobogan plecăm (uneori sunt 2, dar măcar e liniște) și în general îl anunț dinainte ce avem de gând să facem, cu jucăriile la fel (îi explic că așa cum le ia el pe ale altora și le dă înapoi, așa și alții îi pot împrumuta jucăriile), deși a dezvoltat și el un exacerbat simț al proprietății. Cât despre curățenie… eu m-am resemnat deși dezordinea pe care o lasă mă obosește la culme (și nu eram o persoană obsedată de ordine!!), dar mă gândesc că mai bine obosesc eu decât să devină el un tipicar al ordinii sau un copil învățat să stea unde-l pui. E greu, dar va fi mai ușor! Succes!

    • 6

      Ioana said,

      :)) D nu poate sa devina un tipicar al ordinii pentru ca nu are de la cine sa invete asta :)) Metoda asta cu spusul ca se mai da de doua ori pe tobogan si apoi plecam incerc si eu sa o aplic, dar nu functioneaza inca. Sper insa ca in timp va incepe sa mearga.
      Multumim pentru sfaturi!

  5. 7

    swimming said,

    That is really good artist . I’m going to bookmark your website
    If you want to swimming faster click : here

  6. 8

    7 – 7:30, norocoaso, ce zici de 5:30 – 6 cand incepe sa strige „ucaii” adica „jucarii”. Si ca sa ii cumpere o clipa de liniste mami ii da cutia cu „ucaii” in mijlocul patului, dar se pare ca targul a fost unul prost pentru mami si pentru mine, ca incepe o zdranca-zdranca de numai somn nu mai poti face!

    Asta e, noi si „toddler-ii” sa fim sanatosi!

    • 9

      Ioana said,

      De fapt, eu am muncit la asta :)) adica sa nu se trezeasca prea devreme😛 Dar adevarul este ca se culca tarziu, mai tarziu decat ar fi normal pentru un tanc de varsta lui… Sper totusi ca atunci cand va merge la gradi sa i se regleze cat de cat programul si la 9 seara sa fie in pat, nu cum i se intampla acum, la 11.30🙂


Comment RSS · TrackBack URI

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: