Archive for august 29, 2011

Nani nani


Capitolul “program” si mai ales capitolul “program de somn” a fost unul dintre esecurile mele in ceea ce il priveste pe Dinu. Incep asa cu toata sinceritatea pentru ca este unul dintre aspectele pentru care imi fac mea culpa. Cunoscand personajul principal, se prea poate nu fi reusit mai mult nici daca ma straduiam mai mult, insa ar fi trebuit probabil sa ma straduiesc mai mult.

Oricum, asa mama, asa copil. Nici eu nu am un program de somn prea stabil sau bine pus la punct, asa ca … de la cine sa invete?

Mai mult decat atat, unii sustin ca programul de somn al mamei in timpul sarcinii il influenteaza pe cel al bebelusului. La noi s-a potrivit destul de bine.

In ultimele doua luni de sarcina am stat mult in fata calculatorului. Lucram la ceva care ma tinea pana pe la 11- 12 noaptea la pc, apoi dadeam drumul la cateva episoade din Anatomia lui Grey, apoi cand s-a terminat am luat-o cu Dr House, iar apoi cu alte filme. Ma prindea dimineata (4-5) pe scaunul de la birou. Bineinteles, dormeam apoi un somn chinuit de gravida care se prelungea inspre pranz. Nu am fost niciodata o persoana matinala si nici nu cred ca mai exista sanse ca ceva sa ma faca vreodata sa pot sa gandesc cum trebuie daca pasesc la ora 7 in birou. De fapt, sincer sa spun nici ora 9 nu imi pica prea bine. In fine,  postul asta nu este despre programul meu de somn, ci despre al lui Dinu.

Cand am iesit din maternitate, Dinu, ca multi nou-nascuti, era somnolent. Dormea si 6 ore legate daca il lasam. Dar asta a durat 2-3 saptamani. Apoi au inceput colicile. Si colicile ne-au tinut sarind in pat, in timp ce D ne urla in brate, timp de 2-3 luni. Stiu ca plangea foarte mult si ca totul incepea pe seara, pe la 7-8, iar uneori ne prindea 5 dimineata, fara sa reusim sa il adormim sau adormea putin, iepureste, apoi se trezea din nou urland. Perioada aia mi se pare atat de indepartata, parca ar fi trecut o mie de ani de atunci, dar de fapt n-au trecut nici doi ani.

Dupa ce reuseam sa il adormim, franti de oboseala, somnul nostru se prelungea si el spre pranz, de multe ori dormeam impreuna pana la 12. Cand perioada colicilor s-a terminat, D a inceput sa se culce mai devreme, pe la 11, si se si trezea mai devreme pe la 10 dimineata. Bineinteles, cu suptul de rigoare pe timpul noptii – uneori din 30 in 30 de minute.

Numai ca programul lui nu s-a mai schimbat foarte mult de atunci. Poate doar in sensul ca acum, uneori, se culca la 12. Da, noaptea.

De ce? Pentru ca are foarte multa energie pe care in casa nu reuseste sa si-o consume. Pentru ca are foarte multa energie pe care, uneori nici afara nu poate sa si-o consume. Cum stam la bloc, intr-un cartier care duce mare lipsa de parcuri, preferam uneori sa ramanem prin imprejurimi si nu mai ajungem in parc pentru ca… pur si simplu nu se poate.

Cum?

Asta e un chin. Intr-adevar cat a fost bebe mic, D adormea la tzitzi. Dar asta a fost o perioada, si a trecut de mult. Apoi au inceput altele, cu cantat, cu plimbat prin casa, cu leganat, cu stins toate luminile si bagat toata familia in acelasi pat (ca de obicei). De cele mai multe ori, nimic nu da rezultate. Adica pana la urma da, dar ni s-a intamplat de atatea ori ca noi sa adormim, iar Dinu nu. Ni s-a intamplat de atatea ori sa dam stingerea, iar D sa ne mai sara in cap inca o ora (la propriu).

Maleficul leganat

Tati si cele doua bunici (buni si babi) pot. Mami nu poate. Am incercat si probabil ca voi mai incerca, dar nu imi iese. D da din picioare, se elibereaza si fuge. Eventual bazaie…

Somnul de pranz

Asta functiona pana acum vreo 2 luni. Chit ca somnul de pranz avea loc la … 7 seara. S-a mai intamplat. Copilul s-a trezit tarziu, nu si-a consumat energia, nu a fost chip sa doarma. De vreo 2 luni are zile in care se intampla sa nu mai doarma deloc la pranz. E adevarat cade rapus la 8-9. Si atunci: sa inceapa distractia! (filme, muzica :P)

La pranz poate sa doarma 45 de minute sau 3 ore. Cu tzitzi, cu perna, cu muzica de nani, cu toata lumea in pat… toate variantele posibile incercate. Uneori dureaza o ora pana adoarme.

Iepureste

De foarte multe ori, dupa indelungi stradanii, reusim sa il adormim insa doarme iepureste.  La cel mai mic zgomot sau fara niciun zgomot se trezeste plangand. Si asta se intampla si de 3-4 ori la rand. Uneori doarme foarte prost noaptea si la pranz trage la aghioase 3 ore, foarte profund, poti sa tai lemne langa el…

Alaptatul pe timpul noptii

De multe ori. Cand era bebe mic se trezea si de zece ori intr-o noapte. Si acum se poate intampla sa se trezeasca de multe ori pe timpul noptii, dar in mod normal se trezeste prima data spre dimineata, pe la 6-7. Suge si culca la loc, doar e prea devreme pentru un copil care s-a culcat la 11-12 noaptea.

La gradi

Am incurcat-o rau de tot!  La gradinita mergem pe 1 septembrie, deci peste 3 zile. Programul incepe la 7.30, deci cel tarziu la 6.30 ne trezim. O sa fie cu lacrimi, dar sper sa supravietuim…

Marea mea intrebare este cum va fi somnul de pranz de la gradi. Se poate sa cada rapus din cauza trezirii matinale sau se poate sa faca ditamai circul din cauza oboselii si sa nu se culce.

Imi amintesc ca in toata copilaria mea as putea sa numar pe degete de cate ori am dormit la pranz. Frate-meu era spaima gradinitei: nu numai ca nu dormea el, dar nu lasa nici pe altii … Oare se ia?

P.S. Cautam o poza pentru post si am dat de pozele de la botezul lui Dinu. Btw – se spune ca dupa botez, copiii dorm linistiti. Al nostru nu a dormit nicio secunda!

Comments (14) »

%d blogeri au apreciat asta: