Archive for Septembrie, 2011

Duminica asta avem Targul de toamna Raw Vegan


Nu mai departe de duminica, 25 septembrie 2011, se va desfasura a treia editia a Targului Raw Vegan – mai nou denumit Targul Raw Generation®. Un eveniment la care veti gasi alimente raw vegan si asa numitele superalimente, produse naturale si bio, germeni si vlastari, cosmetice bio, detergenti, ustensile pentru bucatarie fara foc si cate si mai cate.

Targul va avea loc la Rin Grand Hotel in Bucuresti, in sala de conferinte Paris, Strada Vitan-Barzeşti, nr 7D, et 13, Bucuresti. Evenimentul se va desfasura intre orele 10-20, iar intrarea va fi gratis.
Sunt deja setate cateva prezentari si demonstratii, dupa cum urmeaza:
■11:00 Prezentare Aparatura – Paradisul Verde
■11:30-12:15 Beneficiile Sucului de Grau – Paradisul Verde
■13:30-14:00 Demonstratie Culinara Rapida (2-3 retete) – Ligia Pop
■18:00 Potluck Raw Vegan

Am vazut o lista cu 27 de participanti/expozanti, iar daca doriti sa stiti cine sunt acestia si totodata sa aflati mai multe detalii despre eveniment va invit sa cititi anuntul Ligiei Pop, organizatoarea evenimentului, chiar la ea pe blog.

Pentru ca in ultima vreme tot experimentez deserturi raw vegane si retete de lapte, eu ma pregatesc deja de cumparaturi la targ.

Ne vedem acolo!

Leave a comment »

Cat de greu e sa faci… orice, cu un copil mic


Inainte sa fiu insarcinata cu Dinu, faceam ceva … de 3-4 ori pe saptamana. O data- de doua sau de trei ori mergeam la sala, in ultimii ani, sau ieseam in oras la film, la teatru sau la bere. Sunt o fiinta sociala, am nevoie de oameni. Imi place sa cunosc oameni noi, sa stiu cu ce se ocupa, ce gandesc, ce mananca, ce beau, cu cine sunt prieteni. Nu la modul tzatzesc, ci la modul… vreau sa cunosc tipologii de oameni.

Gravida am iesit in oras, dar nu exagerat, am suferit de sentimentul acela “de a face cuib”, asa ca am mers de multe ori acasa dupa serviciu, foarte impacata. E adevarat ca in perioada de sarcina am preferat sa lucrez in schimbul 2 (ieseam la 22.00), asa ca mi-ar fi fost greu sa ies in oras in perioada respectiva. Am citit, m-am uitat la filme pe PC (inclusiv la seriale pierdere de vreme).

Primele saptamani, primele luni

Nu stiu sincer cum reusesc alte femei sa plece de acasa dupa 2 saptamani, dupa 3 luni de la nastere, fara bebe. Probabil ca este vorba de laptele praf. Eu vreo sase luni nu am fost decat cu Dinu in brate, 70- 80% din timp la tzitzi. Nu ca ar fi fost ceva rau. A fost o perioada grozava. Imi pare rau ca nu am mai multe poze din perioada respectiva. Un nou nascut iti umple timpul atat de bine incat de abia dupa 2 ani realizezi ca s-au dus peste 700 de zile…

Sincer, nu stiam foarte bine ce ma asteapta inainte de nastere. Nu stiam aproape nimic despre cezariana (ma asteptam sa nasc natural), nu stiam foarte multe despre alaptare (ma asteptam sa vina natural. Asa a si fost, dar ceva info in plus ar fi fost utila). Da, ar fi fost utile la inceput blogurile lui Rox Dudus si Zoozie Mami cu toate posturile lor despre alaptare!

“N-am vazut niciun film in ultimele 2 saptamani!”

Era vorba despre o tipa care nascuse de doua saptamani si care se plangea ca nu mai vazuse niciun film in aceasta perioada! Altele se asteapta ca dupa 8 saptamani bebelusul sa doarma neintors 8 ore pe noapte sau mai mult! Doamnelor, va dau vesti triste – Dinu nici acum (la un an si mai bine de zece luni nu doarme opt ore legate)!

Pe de alta parte, ca un nou-nascut sa doarma atat de mult fara sa suga este calea sigura spre deshidratare si spre luat prea putin in greutate. Eu, una, imi amintesc ca il trezeam pe Dinu la maximum 6 ore, pentru tzitzi, atunci cand era nou-nascut. Bebelusii de cateva saptamani pot fi foarte somnolenti – se poate sa ii intereseze nani mai mult decat tzitzi! Asta nu inseamna ca trebuie sa le dam rapid lapte praf ca sa se sature, ci trebuie sa ii punem mai des la san, chiar daca trebuie sa ii trezim pentru asta!

Revenind, celor care vor sa vada un film in primele saptamani de viata ale copilului le dau din nou vesti triste: cred ca am vazut un film sau maximum doua in primul an de viata al lui D…

N-am iesit in oras in primul an

Offf! Cam asa este! Eu care m-as fi dus la toate petrecerile! De putine ori (2-3 ori) am iesit in primul an de viata al lui Dinu! De pe la 7-8 luni insa am reinceput sa merg constant la Pilates (la Studio Pronatalita mergeam atunci).

In al doilea am iesit de mai multe ori, uneori cu D, alteori fara D. Cu Dinu, bineinteles in locuri si la ore rezonabile! Bineinteles, nu ca s-ar putea sta la masa sau la vorba cand este un toddler in zona :))

Dificultati

Cel mai greu dintre toate este sa schimbi un scutec intr-un loc care nu are absolut nicio facilitate in acest sens. Adica intr-o toaleta de 1,5X1,5 m, de masa de infasat nici nu se pune problema. Singura. Pentru ca partenera de cafea este tot o mamica insotita de bebe, deci nu te poate ajuta. Foarte funny!

D, in schimb, si-a gasit momentul potrivit sa necesite urgent schimbarea scutecului la aproape toate restaurantele, terasele si cafenelele in care a intrat + la Carturesti si MTR :))  Viata de parinte…

In destule restaurante gasesti scaunel de masa pentru copii, dar loc de schimbat scutecul no way! La mall da, exista, dar acolo nu am avut nevoie :))

Alte dificultati – mersul cu RATB sau cu metroul – bineinteles cu Marsupi Plus, nici nu indraznesc sa mai ridic problema caruciorului (caz in care esti sechestrata la domiciliu sau in parcul din cartier). Oricum, chiar si asa – pentru mersul cu RATB+ toddler iti trebuie ceva dorinta si determinare sa ajungi intr-un anume loc.

Mustrari de constiinta

Acum, ca D se duce la gradinita nu ma mai duc nici la sala. Pentru ca antrenamentele se faceau de la 6 sau de la 7 seara, iar eu doar cu putin mai devreme il iau pe D de la gradi. Acum avem doar cateva ore pe zi de petrecut impreuna si nu mai pot sa le irosesc plecand cu alte activitati. Din acelasi motiv, am renuntat si sa ies fara el. Duminica am fost impreuna la mall si ne-am simtit foarte bine – am impartit o pizza mica si un fresh de portocale, D s-a dat pe toate toboganele si in cate jucarii mi s-au parut potrivite pentru varsta lui. Astept cu nerabdare momentul potrivit sa mergem la teatru si la film!

Sambata am fost putin in Piata Ateneului cu D si cu buni – canta Grigore Lese+ un ansamblu de iranieni in cadrul Festivalului George Enescu! Nu am putut sta pe loc sau asculta ceva! Nici altii din jurul nostru… am plecat destul de repede 🙂

Comments (24) »

Prima saptamana de gradinita


Cand am fost la inscriere, asa cum am povestit si in primul post despre mersul la gradinita, Dinu s-a jucat frumos in curte cu ceilalti copii, fara sa remarce lipsa noastra (mersesem inauntru sa vorbim despre conditii, contracte etc.).

Urmatoarea data cand am mers a fost cu o zi inainte de inceperea oficiala. D a stat din nou in curte, s-a jucat copiii fara probleme, insa eu am fost de fata si am stat aproximativ 30 de minute. Daca am incepe gradinita din nou, l-as duce 30 de minute sa se joace acolo cu o saptamana inainte in fiecare zi (mintea de apoi).

La prima vizita, am cunoscut-o pe educatoarea lui si i-am explicat ca el va merge la gradi si va sta cu miss.

Plansul

Da, a plans. Nu pot spune ca sunt foarte impacata ca am procedat asa, insa nu cred nici ca alta varianta ar fi functionat, deci probabil ca ajungeam tot aici.

De obicei, educatoarele de la Conil ii iau pe copii rapid si incearca sa le distraga atentia spre jucarii si spre colegi. Nu stiu daca este o metoda invechita si daca ar trebui sa stau cu el pana se obisnuieste mai mult cu oamenii si cu locul. Totusi, mi-am pus si intrebarea cum ar fi daca n parinti ar sta cu copiii in spatiul destul de limitat de la Conil din 13 septembrie.

Dupa numai cateva zile, a inceput sa planga din ce in ce mai putin. Joi, in exact a opta zi de gradi a avut doar o tentativa de plans si chiar mi-a facut “pa” din proprie initiativa, stia deja ca voi pleca.

In primele zile si-a adus aminte destul de des de mami si a plans, mi-a povestit educatoarea, insa dupa 4-5 zile nu am mai insemnat nimic pentru el :((

Dimineata cand traversam intersectia, el ghemuit in Marsupi Plus, se strange si mai tare de mine, recunoscand zona si ca ne apropiem de gradinita.

L-am luat de obicei in jur de 16.30 – 17.00 si se mai intristeaza cand vede alti parinti care vin mai devreme. In primele zile cand ma vedea striga un “mami” plangacios si se repezea la mine, acum striga acelasi “mami”, dar mai putin plangacios, apoi isi continua activitatea fara sa ma mai bage in seama. Banuiesc ca este un fel de pedeapsa. Dupa cateva minute, imi arata poarta sa plecam.

Program

Ooooo, da! Doar ce ma plangeam ca nu are copilul program!

Se trezeste dimineata in jur de 7.30- 8.00.

Ne pregatim, mananca o banana pe drum de obicei, ajungem la gradi in jur de 8.30- 9.00.

Isi ia micul dejun, se joaca.

Doarme la pranz, de la 13 -13.30, fara probleme, max 2,5 ore (?!?), adica mult.

Se mai joaca, il luam pe la 16.30- 17.00.

Ajungem acasa cu o foame de lup si mananca aproape fara comentarii tot ce i se ofera.

Ne schimbam, mai iesim pe afara.

Mananca din nou, face baita protestand in ultimele zile (probabil de oboseala).

Cade lat la 21.30 (?!?!) aproape fara comentarii 😀 El, acel copil care ne sarea in cap pana la 12 noaptea 🙂 Gradi i-a venit de hac!

Crize

Sta el fara mine la gradi, dar nu pot sa spun ca nu imi simte lipsa. Asta se traduce in faptul ca acasa nu  pot nici macar sa mai ies din camera ca incepe sa strige si sa planga dupa mine. Nu pot sa intru in baie ca aud batai in usa si strigate “mami, mami, mami”. Se mai intampla insa si inainte sa mearga la gradi.

Se intelege bine cu educatoarea, o ajuta, ii aduce servetelele sau jucariile, imparte jucariile cu ceilalti copii, asa cum i-a explicat miss ca trebuie sa faca, comunica atat cat poate cu ea, danseaza, deseneaza. Totusi, se intampla sa iesim din gradinita si sa avem parte de crize de furie – aruncat pe jos, urlete, muscat. Despre asta voi scrie mai mult cand voi fi in masura sa spun ca le-am depasit si cum am facut 😀 Mai avem de lucru la asta.

Mi-ar fi placut sa ii acord inca un an cu mine, sa se apropie de varsta de 3 ani, cand ar fi inteles mai mult din ceea ce se intampla si as fi putut sa ii explic si mai bine ca mami va veni intotdeauna sa il ia acasa si ca nu l-as lasa niciodata acolo. Insa, din pacate, nu se poate. Ma consolez cu ideea ca este bine ingrijit, ca are un program mai bun decat as fi putut eu sa ii fac vreodata, ca mananca si doarme mai mult decat atunci cand statea doar cu mine si ma facea sa ii dau tzitzi de zeci de ori pe zi, si ca se joaca cu copiii, ceea ce lui ii place foarte mult.

Comments (19) »

%d blogeri au apreciat asta: