Archive for ianuarie 15, 2013

Ce mai citim: Cum sta treaba cu Cepelica


Aventurile lui Cepelica, de Gianni Rodari, este una dintre cartile acelea pe care le citesti si nu iti mai ies din minte si din suflet niciodata. Este la fel ca Apolodor, un pinguin calator sau ca Elefantelul curios. Le cauti mereu si vrei sa le vezi editate si reeditate si sa le auzi in toate felurile posibile la teatru, la film, inregistrate si oricum altfel se mai poate. Bineinteles, le dai mai departe copiilor tai. Image

Dinu l-a primit pe Cepelica de la Mos Craciun, dar nu i-a starnit un interes chiar asa de mare. Cred ca este cam mic pentru o poveste lunga si complexa, dar sunt cat se poate de convinsa ca ii va veni randul si cand va veni…

Cartea a fost reeditata de Humanitas in a doua jumatate a anului trecut, ea fiind publicata pentru prima data in urma cu 55 de ani. Si de data aceasta, Humanitas a folosit traducerea minunatului domn Mircea Santimbreanu. Ilustratiile superbe au fost facute de Manuela Santini.

„Cepelica era fiul batranului Cepeloi si avea nu mai putin de sapte frati: pe unul il chema Ceapaverde, pe altul Cepeluta, pe celalalt Cepusoara si asa mai departe, nume, fireste, cum nu se poate mai potrivite pentru mladitele unei prea cinstite familii de ceapa.“ Asa incepe o aventura plina de originalitate, ca te intrebi la fiecare pas „de unde a mai scos-o si pe asta”.

„Cel rau” din povestea asta este printul Lamaie – o acritura!

Un capitol care m-a distrat pe cinste a fost cel in care Miriapod isi duce copiii la cizmar. Pe cele doua odrasle le cheama Mii-de-Picioruse si Mii-de-Labute si mereu isi stricau pantofii. Cizmarul are insa concluzia: „Copii, ce sa le faci… doua picioare sau o mie e tot un drac. Sunt in stare sa rupa o mie de perechi si cu un singur picior”.

Restul de aproape 200 de pagini, va las sa le (re)descoperiti!

UPDATE: Iata cum arata Aventurile lui Cepelica in prima editie!

Comments (4) »

%d blogeri au apreciat asta: