Archive for Septembrie, 2013

De ce „iubitorii” de caini sunt cei mai mari vinovati morali


O sa incep din nou cu imi plac cainii, iubesc cainii si am caine de pe strada acasa, dar si cu mi-e frica de maidanezi si mai ales de haite, pentru mine si pentru Dinu.

Ma intreb cum pot unii sa se duca si sa strige in Piata Universitatii sa nu se omoare cainii cand majoritatea dintre ei nu au facut nimic pentru a ajuta cainii? Daca sunt atat de iubitori de caini incat sunt “implicati”, ies in strada, protesteaza?

Mi se pare foarte usor sa stai in casa, la caldurica, sa nu faci nimic, dar in momentul in care se pune problema sa fie adoptata o solutie radicala, imediat sa iesi in strada si sa faci tambalau ca doar “suflete sunt si ei”.

Daca ai un caine, doi sau mai multi de pe strada, bravo tie! Dar nici asta nu iti da dreptul sa iesi in strada sa strigi “Masacru etc etc”. Poti sa iesi in strada daca te-ai implicat direct. Te-ai dus la un adapost sa dai o mana de ajutor? Te-ai dus sa reclami abuzuri, bani spalati, de ASPA, de ONG-uri? Ai reclamat oameni pe care i-ai vazut abandonand sau chinuind caini? Medici veterinari care nu si-au facut treaba? Caini “reteritorializati”? Ati urmarit traseul banilor cheltuiti de autoritati? Orice cetatean are dreptul sa o faca!

Ai facut ceva ca maidanezii sa fie adoptati de straini? Asta e o solutie ce a fost pusa in practica in Sibiu, in Targu Mures si a functionat, dar cineva a vrut sa functioneze. Tu?

Daca ai pus mancare pe la colturile strazii, nu esti iubitor de caini, ci esti un prost, care ar trebui sa primeasca amenda, conform legii.

Daca acum anunti pe Facebook aparitia hingherilor ca oamenii sa ascunda caini prin curti si prin case, scuza-ma, dar trebuie sa fii pe medicatie.

Cati caini s-au adoptat de-a lungul anilor? Pai acum ca sperietoarea eutanasierii a aparut din nou, cainii au disparut de pe multe strazi si s-au gasit solutii pentru ei. Foarte bine, laudabil, dar pana acum de ce nu s-au gasit? Ati stat la caldurica? Stati continuare atunci, nu-mi iesiti in strada acum sa imi spuneti ca sunt “rea” daca sar cainii pe mine si nu mai suport. Si btw, e ilegal sa fii “om rau”?

In mare, speciile evoluate ale planetei lupta pentru perpetuarea propriei specii. Dar noi suntem “superiori”…

In ceea ce priveste scandalul Ionut Anghel, manipularea a atins cote alarmante. Chiar atat de spalati pe creier de o asa-zisa dragoste pentru animale, incat sa nu vedem adevarul? Sau sa nu vrem sa il vedem? Am citit chiar analize ale felului cum au reactionat parintii, bunica, ca e ceva dubios la mijloc… No comment.

Si totusi, am mai spus-o: chiar daca Ionut nu ar fi fost omorat de maidanezi, problema cainilor comunitari ramane. Alti oameni au fost deja omorati, iar numarul bucurestenilor muscati ajunge la o medie de 43 de oameni pe zi.

Poate alora 43 de oameni le explica “iubitorii” articolul 22 din Constitutie: “Dreptul la viata, precum si dreptul la integritate fizica si psihica ale persoanei sunt garantate”.

Mi se pare o lipsa de bun simt crasa si o ipocrizie dusa la extrem sa reclami legea maidanezilor la Curtea Constitutionala, doar ca sa mai taraganezi aplicarea prevederilor din actul normativ. Iata si lista celor 30 de imbecili, care banuiesc ca au fost votati de caini pentru a ajunge in Parlament, nu de oameni, aia cu integritatea garantata…

Curtea Constitutionala  nu poate decide ca prevederea privind eutanasierea este neconstitutionala atata timp cat Romania a fost condamnata si la CEDO dupa un atac al cainilor, iar prezenta lor pe strazi incalca grav articolul 22.

Pentru “iubitorii” de caini un singur indemn: Fiti iubitori de oameni si priviti imaginile cu Ionut Anghel. Chiar nu va provoaca nicio emotie?

Sterilizari si adoptii?  Ok, adoptati cat puteti. Dar nu sterilizati cainii si ii trimiteti inapoi in strada. Asta nu e o solutie! Cainii care nu sunt adoptati trebuie eutanasiati!

INFORMATII:

Statistica cu tot ce trebuie sa stii despre maidanezi – numar, oameni muscati si omorati, boli transmise, cum se procedeaza in alte tari! (Aici gasiti si ce se intampla in Franta, tara lui Brigitte Bardot, cu cainii abandonati si cati sunt eutanasiati pe an. Si in SUA, Belgia, etc. Imi place cand moralistii astia vin la noi sa ne spuna cum sa procedam…)

Anunțuri

Comments (19) »

Niste adevaruri dure: Ce si cat sa mananci cand esti gravida


Ashlee Wells Jackson, fotograf profesionist si mama s-a gandit sa fotografieze alte mame astfel incat lumea sa inteleaga cum arata femeile care au nascut pentru a nu mai pune presiune pe ele.

Ea a vrut sa ofere un contraexemplu pentru modelele din reviste care dupa doua luni de la nastere arata din nou ”perfect”.

Nu sunt de acord nici cu promovarea stupida a vedetelor care arata bine dupa ce au nascut, fara sa isi alapteze copiii, dar cu instructori, masaje, diete, operatii si photoshop. Dar sincer acum, politically correct sau nu, nici ca gagica din mijloc nu vreau sa arat vreodata. Image

Da, cand esti gravida si nasti faci burta, uneori muschii abdomeniului se separa si nu isi mai revin niciodata (si cazul meu), ramai cu cicatrice daca a fost vorba de o cezariana (si cazul meu), faci vergeturi, poti sa faci si celulita. Si totusi, nu e ok sa te ingrasi in sarcina 35 de kilograme sau mai mult. Poftele, depresiile si traumele te pot face sa te ingrasi, dar sa mananci atat de mult si de prost nu iti face bine nici tie, si nici lui bebe. Ce sarcina si ce nastere vei avea daca ai cu 35 de kilograme mai mult decat ai avut cand ai ramas insarcinata? Ce se intampla daca trebuie sa faci cezariana? Medicul va innota prin valurile de grasime de pe burta ta? Cum te vei simti daca vor veni brancardierii sa te ia de pe masa de operatie pentru ca asistentele nu se descurca cu tine, doar ai o tona? Oricum in urma sarcinii poti ramane cu dureri de spate, cu dureri articulare, iar kilogramele in plus nu fac decat sa inrautateasca aceste probleme pentru ca si ele sunt sustinute tot de acelasi sistem osos.

Sunt atatea femei care atunci cand afla ca sunt insarcinate incep sa manance mai sanatos, renunta la tigari, renunta la alcool. Tu de ce nu ai face-o? Pofte-pofte, dar crezi ca e ok pentru bebe sa mananci prajituri sau fast-food in fiecare zi? Sa bei sucuri acidulate? Categoric nu! Hamburgerii se vor transforma in straturi de grasime care se vor depune pe burta, pe fese si pe coapse intr-o superba celulita. Ia o bucata de broccoli mai bine! Sau ia un mar!

Esti gravida, deci poti sa mananci orice? Ok, dar peste cateva luni nu vei mai fi si cum te vei privi in oglinda cu N kilograme in plus, cu vergeturi, cu celulita? Ai nevoie de un motiv de depresie in plus? Gandeste-te ca te vei confrunta cu valuri de hormoni, cu un bebe plangacios si care va avea nevoie de tine 24 de ore din 24, cu nopti nedormite. Eu zic sa iesi la o plimbare sau sa mergi la pilates prenatal sau yoga (daca medicul iti permite).

Unii imi vor spune: dar tu esti slaba ca asa ti-e constitutia. Corect, partial corect. Dar eu n-am mancat un hamburger de ani de zile! Am tot studiat de-a lungul timpului oameni slabi si oameni grasi. In prima tinerete (20 de ani), multi si multe pot manca orice, oricand, oricat fara sa se ingrase. In a doua tinerete (30 de ani), unii dintre slabi raman slabi, altii nu. Pe mai toti mancatorii de „orori” se vad urmele – oboseala de pe fata, cearcanele, celulita.  Unii, putini, scapa – mostenire genetica mai buna (deci nu e meritul lor).

Pentru cei grasi – sa fii gras nu e intamplator: prea multe sucuri, prea multe produse de patiserie,  covrigi si covrigei, dulciuri, chipsuri si fast-food. La astea se adauga obiceiuri nesanatoase precum prima masa a zilei la ora 16.00, ultima masa a zilei la 1-2 noaptea. Daca iti pasa de tine, de sanatatea ta si de copilul tau, toate astea trebuie sa dispara din viata ta.

Ai grija la carentele de vitamine si minerale! De cele mai multe ori, poftele necontrolate provin din lipsa unor elemente esentiale in organism. Afla ce iti lipseste si ia suplimente! Sucurile, fast-food-ul si dulciurile dau dependenta, trebuie sa te lupti putin pentru a scapa.

Ce mai mananc atunci? Mananci fructe, legume, carne, peste (!), iaurturi, branzeturi, nuci si seminte. Din surse cat mai naturale, preparate corect: cat mai putine prajeli, rantasuri si alte „bunatati”. Si din cand in cand mai mananci si ce iti face placere – pizza, dulciuri etc. Este o problema de cumpatare! Daca esti in luna a patra si ai deja 10 kilograme in plus, ar trebui sa stii si tu ca nu esti pe drumul cel bun.

Nu uita: trebuie sa fii in forma pentru bebe, are nevoie de mama sanatoasa! Nu, in sarcina NU se tine dieta! In sarcina se mananca sanatos!

VEZI AICI FILMUL FOTOGRAFULUI Ashlee Wells Jackson 

Comments (2) »

O poveste de dragoste fara sfarsit


Cum ar fi sa traiesti o poveste de dragoste fara sfarsit, fara a aduce relatia dintre tine si el/ea la micismele “noi ce mancam azi”, “nu mai am sosete curate”, “unde mi-ai pus camasa cu dungi albastre”?

Am citit acum cateva saptamani despre un nou “trend” occidental in materie de casnicii: fiecare cu casa lui, cu gospodaria lui si cu treburile lui. Era vorba chiar si de cupluri cu copii. Plozii stau cu mami, iar tati vine in fiecare zi la ei, dar are si o alta casa a lui. Una unde isi tine sosetele 😛

O idee cam avangardista pentru societatea romaneasca. Si totusi… cate cupluri nu se despart/divorteaza pentru ca se cearta pe probleme minore? Cate cupluri care nu s-au despartit si nici nu o vor face nu isi fac reciproc viata grea, chiar insuportabila, tocandu-se reciproc la cap cu tot felul de banalitati?

Cum ar fi ca relatia sa fie dusa la alt nivel? La oameni care petrec timp frumos impreuna, care isi cresc copiii, care merg in concedii, ies in oras, poarta discutii elevate si din cand in cand mai dorm unul la altul acasa. Mancarea, intretinerea, hainele murdare si curatenia – fiecare cu treaba lui. Basca sforaitul, animalele de casa – poate unul vrea pisica, unul vrea caine; unul vrea animele de casa, altul nu vrea sa auda de asa ceva; unul doarme cu televizorul aprins, altul nu suporta; unul se culca devreme, altul tarziu. De ce sa nu fie impacate si capra, si varza?

Veti spune: dar costa foarte mult! Corect! Dar solutia este pentru oameni emancipati, independenti si autonomi. Pai cam asa ar trebui sa fie orice om inainte sa s

Image

e avante intr-o relatie… Nu ar trebui sa stii cine esti si ce poti inainte sa te apuci sa te casatoresti, sa faci copii?

Independenta, controlul – e vorba despre oameni deschisi la minte. Si nu este vorba despre a avea “relatii deschise”. Nu, e vorba despre o casnicie in care cei doi parteneri au doua case. Pana la urma este o chestiune de incredere. Si pana la urma, cati parteneri nu se inseala locuind in aceeasi casa? Mie, una, geloziile ieftine mi se par penibile. Vreau incredere si acord incredere.

Copiii – ei sunt crescuti de mami si tati ca un cuplu. Numai ca tati nu doarme in aceeasi casa cu mami si nu isi baga rufele la masina impreuna. Copiii pot dormi si la mami si la tati, ambii parinti sunt implicati in cresterea si educatia lor si nu e nimic deosebit. Copiii nu asista la certuri oribile din motive penibile dintre doi oameni care nu mai suporta tabieturile celuilalt.

Sunt si alte motive de cearta decat banalitatile – normal ca sunt. Hobby-uri, tabieturi, dorinte, credinte, politica, religie si fotbal. Daca pe astea nu le aveti in comun sau nu le puteti duce la un numitor comun, de ce mai sunteti impreuna?

O relatie mai romantica – nu ti-ar placea, ca femeie, sa fii curtata pentru toata viata, sa primesti flori si cadouri? Sa nu spui ca dupa 10-20 de ani de locuit sub acelasi acoperis barbatul tau mai face asta (bravo celor putini, care totusi o fac!).

Sex mai bun – pai una e sa faci sex cu unul/una pe care nu l-ai vazut in fiecare zi a vietii tale cum se spala dinti, isi tunde parul din nas sau isi spala lenjeria intima si alta e cu cel pe care l-ai vazut facand toate astea.

Am citit de curand un studiu care arata ca fericirea in cuplu inseamna dormit in paturi separate/ camera separate. Ok, de ce sa nu o impingem la extrem: hai sa dormim in case separate!

P.S: Dupa ce barbatul va citi acest post, ma astept sa primesc actele de divort 😛

Comments (2) »

Imi pare rau, dar da, trebuie!


Inca nu imi vine sa cred ca s-a ajuns la asa ceva intr-o tara “civilizata”. Merg pe strada de doua zile si ma tot uit in ochii maidanezilor draguti cu ochi stralucitori si nasuri umede si nu imi vine sa cred ca voi protesta si voi vota pentru eutanasierea lor. Dar deja nu cred ca mai exista alta solutie! 

Tinand cont ca e deja o problema de siguranta a cetateanului, un referendum mi se pare cam inutil. Problema trebuie rezolvata de Guvern, prin ordonanta. Cati copii vor mai fi mancati pana cand se organizeaza si se implementeaza rezultatul unui referendum? E prea tarziu pentru sterilizari si pentru cheltuiri iresponsabile de bani si de timp! Solutia problemei a fost amanata zeci de ani, fara sa se ajunga decat la morti de copii. Acum trebuie taiat raul de la radacina!

Nu pot sa nu spun ca imi sterg lacrimile cand scriu randurile astea, gandindu-ma ca un copil care exact varsta de acum a baietelului meu a fost alergat si ucis de caini la modul la care s-a intamplat. Nu mai suntem la 1.800 cand trebuia sa te feresti de lupi cand mergeai dintr-un sat in altul! Nu suntem nici in sate uitate de lume, suntem in capitala tarii!

Am un caine in apartament care a fost luat de pe strada si pe care il ingrijesc. Bunicii mei, parintii mei si nici eu sau apropiatii mei nu am lasat niciodata un caine pe strada si nici nu am facut ceva astfel incat vreun animal sa fi ajuns pe strada din vina noastra. Am luat un caine de pe strada. Consider ca mi-am facut datoria de cetatean si de iubitor de caini. Bunicii mei au in curte un caine de paza pe care l-au luat din adapost. Cat poate face un om, o familie?

In alta ordine de idei, iubesc cainii, dar mi-e si ingrozitor de teama de ei. Am fost inconjurata de caini inclusiv cand eram insarcinata. De cainii de la coltul strazii, care in mod normal sunt blanzi si apatici si care in momentul ala, fara sa fac nimic special, s-au transformat in fiare.

Mi-am chemat sotul de atatea ori sa strabata orasul pana in Pipera sa ma ia de la redactie pentru ca imi era groaza de caini.

M-am urcat in masina unui necunoscut (livra pizza intr-o cladire alaturata) pentru ca am fost inconjurata de caini extrem de agresivi si nu stiam cum sa scap de acolo. Practic, pot spune ca am ales posibilitatea (minora, normal) de a fi violata decat mancata de caini.

Am chemat hingherii facand o solicitare semnata in numele multor colegi jurnalisti ca in zona umbla o haita de caini agresivi care ne ataca atunci cand plecam tarziu din redactie.  Nu am primit niciun raspuns – nici da, nici ba, nici macar “solicitarea dumneavoastra a fost inregistrata si va fi procesata…”

Redactia era la cateva strazi de locul unde s-a petrecut tarasania. Nu pot sa nu ma intreb daca nu erau aceiasi caini care ne atacau pe noi… 

Comments (11) »

%d blogeri au apreciat asta: