Arhivă autor

Duminica asta avem Targul de toamna Raw Vegan


Nu mai departe de duminica, 25 septembrie 2011, se va desfasura a treia editia a Targului Raw Vegan – mai nou denumit Targul Raw Generation®. Un eveniment la care veti gasi alimente raw vegan si asa numitele superalimente, produse naturale si bio, germeni si vlastari, cosmetice bio, detergenti, ustensile pentru bucatarie fara foc si cate si mai cate.

Targul va avea loc la Rin Grand Hotel in Bucuresti, in sala de conferinte Paris, Strada Vitan-Barzeşti, nr 7D, et 13, Bucuresti. Evenimentul se va desfasura intre orele 10-20, iar intrarea va fi gratis.
Sunt deja setate cateva prezentari si demonstratii, dupa cum urmeaza:
■11:00 Prezentare Aparatura – Paradisul Verde
■11:30-12:15 Beneficiile Sucului de Grau – Paradisul Verde
■13:30-14:00 Demonstratie Culinara Rapida (2-3 retete) – Ligia Pop
■18:00 Potluck Raw Vegan

Am vazut o lista cu 27 de participanti/expozanti, iar daca doriti sa stiti cine sunt acestia si totodata sa aflati mai multe detalii despre eveniment va invit sa cititi anuntul Ligiei Pop, organizatoarea evenimentului, chiar la ea pe blog.

Pentru ca in ultima vreme tot experimentez deserturi raw vegane si retete de lapte, eu ma pregatesc deja de cumparaturi la targ.

Ne vedem acolo!

Anunțuri

Leave a comment »

Mai multe fructe si legume, mai multi antioxidanti carotenoizi


Nu am apucat sa va povestesc ca la sueta de la Active Center de acum 3 saptamani  si eu, ca si alte participante la intalnirea noastra, mi-am masurat nivelul antioxidantilor carotenoizi din piele, masuratoare de natura sa imi ofere o imagine asupra capacitatii de aparare a organismului in fata agresiunii nemilosilor radicali liberi.
Masurarea antioxidantilor a presupus o „scanare” a podului palmei  (adica o simpla plasare a mainii in fata unei lumini de laser albastre de intensitate scazuta) cu autorul unui aparat – scanner biofotonic. Tehnologia pe care se bazeaza functionarea acestui scaner este spectroscopie Raman de rezonanta.

Am fost sceptica initial ca un astfel de scaner poate oferi o informatie relevanta, consistenta despre nivelul antioxidantilor. De fapt cu atat mai sceptica, cu cat firma producatoare vinde si suplimente cu antioxidanti, iar banuiala mea era ca aparatul ar trebui sa dea anumite rezultate care sa indice ca ai nevoie sa cumperi si suplimente pentru a-ti imbunatati capacitatea de aparare a organismului.
In ciuda scepticismului am decis sa fac masuratoarea. Si bine am facut, pentru ca asa pot sa spun si eu aparatul poate furniza totusi o informatie pe care o pot corela cu realitate si, deci, o pot considera relevanta. Scorul obtinut a fost unul „albastru”, adica 51.000, iar potrivit grilei o valoare mai mare de 50.000 indica un nivel foarte bun al antioxidantilor, rezultatul unui regim alimentar bogat in legume si fructe si/sau suplimente nutritive excelente.
Recunosc ca mananc fructe crude mai mult decat mi-ar da voie orice medic de pe la noi:) si legume crude. Rezultatul m-a satisfacut in raport cu stilul meu de viata. M-am bucurat si ca un rezultat bun nu este legat doar de un consum deosebit de suplimente, ci de alimente care contin antioxidanti naturali. Nu stiu daca imi voi mai repeta masuratoarea, dar asta pentru ca in destula masura am incredere in ce mananc. Dar mi-as dori sa aflu si rezultatele altora si sa asociez cu stilul lor de viata, cel putin pentru ca acest aparat si aceasta metoda mi-au trezit curiozitatea.

P.S. Nu am dat nume pentru a nu face reclama, insa netul abunda in informatii despre scaner, firma producatoare si eventual suplimente cu antioxidanti.

Concursul nostru este inca in derulare, va puteti inscrie oricand. Detaliile de participare sunt AICI!

 

Comments (1) »

Dilema dietei Montignac


Cand am aflat ca a murit Michel Montignac, creatorul celebrei diete Montignac am avut si curiozitatea sa stiu de ce a murit. Am cautat sa imi statisfac curiozitatea, insa stirile de la momentul respectiv nu ziceau nimic despre cauza decesului. Nu am de regula curiozitati din acestea morbide, dar ma macina intrebarea: „oare nu cumva a murit de cancer?”. De unde imi incoltise aceasta idee? Simplul fapt ca dieta lui presupune o alimentatie bogata in alimente cu indice glicemic mic, insemnand in multe situatii proteine animale.

Ieri, reluandu-mi cautarile pe aceasta tema, am descoperit ca a murit de fapt de cancer de prostata. Stiti ce am citit in studiul China, considerat cel mai mare studiu asupra nutritiei (autori DR. T. COLIN CAMPBELL, THOMAS M. CAMPBELL II)? „Consumul de lactate creste riscul de cancer de prostata”. Nefericita legatura, nu este asa? Pentru mine aceasta legatura este trista, pentru ca si eu si Luca suntem mari iubitori de lapte. Eu ma straduiesc muult sa limitez consumul (laptele e viciul meu si incerc sa mi-l permit cat mai rar). Cu Luca inca mi-e foarte greu pentru ca vrea mult lapte (si de foame, si de sete, si de anxietate, si de rasfat), pentru ca nu ii place lapte de migdale sau alte feluri de nuci.

Revenind la Montignac, nu contest ca dieta da rezultate in ceea ce priveste pierderea kilogramelor. Ba chiar cred ca poti alege alimente conform principiilor Montignac, astfel incat sa poti slabi, fara a creste riscul bolilor cardiovasculare sau riscul de cancer. Atata doar ca abordarea „nu conteaza numarul caloriilor, ci felul in care combini alimentele” nu mi se pare prea in regula. Cu o astfel de abordare nu e greu sa derapezi catre un consum mult prea mare de proteine, in special de origina animala, iar prin prisma studiului China  (pe care inca il citesc)  ma intreb daca acest derapaj nu duce spre boli despre care nici nu vrem sa gandim.

Comments (11) »

Cum ne-a ajutat salina sa ne recuperam dupa boala


Despre beneficiile speleoterapiei si haloterapiei (sau mai bine zis ale salinei) stiam de multa vreme. Asa cum stiam si ca exista destule saline artificiale in Bucuresti. Doar ca nu m-am invrednicit sa merg cu Luca preventiv, pentru a ne tine departe de raceli pacatoase. A fost nevoie (de fapt nu a fost, dar s-a intamplat) sa ajungem in spital cu o pneumonie interstitiala, pentru a imi veni mintea la cap.

Sa va spun intai de motivatie
Experienta de spital a fost foarte traumatizanta pentru Luca, dureroasa pentru mine si bineinteles s-a tradus in numeroase proceduri medicale si, din pacate, si in numeroase antibiotice puternice. Nu am sa contest deciziile medicale, desi am fost cu sufletul indoit vazand cate antibiotice si nu numai i-au servit copilului meu. Cat am fost in spital nu m-am impotrivit, in ciuda indoielilor. Dupa ce am ajuns acasa insa si vazand ca tratamentul cu antibiotice nu mai ia sfarsit si vazand deja reactiile adverse am avut indrazneala (unii ar spune inconstienta) sa intrerup antibioticele fara recomandarea medicului. In mai putin de 2 saptamani febra si-a facut din nou aparitia (nu la fel de virulent ca inainte de internare) si impreuna cu ea si o reguseala accentuata. Groaza ca am putea fi din nou internati daca mergem la doctor m-a determinat pe de o parte sa caut o salina in Bucuresti la care sa incep tratament, iar pe de alta parte, pana aveam un raspuns de la salina din Bucuresti, sa ma sui in masina cu Luca si sa luam drumul salinei de la Slanic Prahova (era sambata dimineata). Cele 2 ore si ceva petrecute in salina, ne-au pus oarecum pe picioare. Este adevarat si ca in zilele in care febra a reaparut am luat antitermice, insa efectul salinei s-a vazut rapid. Am aflat ulterior ca totusi in momentele in care febra este instalata nu se intra in salina.

Apoi tratamentul la salina din Bucuresti
Am avut noroc ca duminica am primit un telefon pentru a stabili prima consultatie la Salina Center (eu trimisesem e-mail vineri seara) – o salina artificiala mecanica. Luni dimineata eram deja consultatie si prima sedinta de tratament. Am facut o cura de 18 sedinte. Zi de zi cu emotii pentru ca inca tuseam, pentru ca inca ne curgea nasul, pentru ca la salina am venit in contact si cu persoane cu viroze. Dar cu incredere ca salina ne va ajuta sa nu revenim in spital. Am mai avut un puseu de febra in timpul sedintelor cu salina, dar pe care l-am depasit rapid si fara complicatii.
In acelasi context trebuie sa spun ca Luca a inceput tratamentul la salina cu o dermatita de contact pe gat, care a disparut dupa primele doua sedinte.

Indoiala de dupa tratament
La inca o saptamana dupa tratament o noua viroza, o noua febra violenta. La acel moment eram pregatita sa povestesc despre efectele benefice ale salinei, insa febra a adus cu sine si indoiala si m-am oprit si scris. Am mers la medicul pediatru care ne-a dat vestea buna ca plamanul s-a recuperat si vestea rea ca la asa o temperatura ar trebui sa luam antibiotice.  Pentru ca prima „gura” de antibiotic a varsat-o si pentru ca totusi schema de tratament cu antitermice a inceput in final sa dea roade nu am mai ajuns sa luam antibioticele in cele din urma. Viroza s-a terminat cu bine. Si indraznesc sa spun ca un rol important in recuperarea plamanului a avut-o tratamentul la salina. Iar increderea ca salina a fost un lucru bun mi-a revenit.

Ce-am simtit pe mine
Luca nu poate povesti daca se simtea bine in timpul si dupa salina. Insa pot spune eu, desi cura mea de salina nu a fost completa (din lipsa de timp am fost insotitori cand eu, cand sotul meu). La momentul la care am inceput sedintele si eu aveam rinofaringita. A fost evident ajutorul salinei in decongestionarea cailor nazale si in vindecare. Pe parcursul tratamentului si eu am tot venit in contact cu persoane racite, durerile in gat si nasul infundat sau „curgator” reapareau din cand in cand, insa medicamentele ramaneau in cutii. Si eu si sotul meu respiram evident mai bine, atunci cand mergeam la salina.

Cu sau fara recomandare
Pe noi nu ne-a trimis un medic la salina. Am facut-o din proprie initiativa. La iesirea din spital insa ni s-a recomandat sa facem aerosoli cu ser fiziologic. Luca n-a fost prea cooperant ca sa facem aerosoli acasa, asa ca salina mi s-a parut o optiune buna. Totusi, medicul pediatru a lui Luca nu a contestat decizia de a merge la salina (comunicata dupa tratament:)). Am gasit totusi la salina si persoane care venisera la recomandarea medicului si prima care imi vine in minte este micuta Maria, pe care medicul a trimis-o la salina ca se evite operatia de polipi. Super tare, nu?

Cui se recomanda in general salina? Celor cu diferite boli ale cailor respiratorii, celor cu diferite tipuri de alergii, preventiv copiilor care se pregatesc de intrare in colectivitate sau copiilor care racesc usor.  Eu as indrazni sa recomand cure de salina copiilor care primesc recomandare de operatie de amigdalita sau polipi. Macar sa incerce, inainte de a accepta operatia.

Comments (14) »

Boboline cu nuci caju, susan si curmale


Pentru ca in ultima vreme m-am delectat si am prins drag de blogul raw vegan al Oliviei Steer am ajuns in mod firesc si la experimentarea retetelor. Primul experiment l-am facut ieri,  dar recunosc ca am cules cu migala cam toate retele ei, pentru a le folosi pe viitor ca sursa de inspiratie, sau chiar pentru a le pregati si degusta in forma lor originala. Zic sursa de inspiratie pentru ca si eu (ca si Ioana) avem marele bun-prost obicei de a nu incerca retete ca atare, ci cu niscavai note personale.

Am oscilat daca sa imi fac debutul cu reteta de covrigei cu nuca „Nenea Iancu” sau cu cea de cozonac cu mac „Mos Ene” . Pentru ca Luca se culcase deja, am ales sa fac ceva fara mac. Din lipsa de nuci de-ale noastre am pastrat nucile caju din reteta de cozonac si le-am adaugat pasta de curmaele, scortisoara si  vanilia din reteta de covrigei. Si pentru ca nu m-a simtit asa de talentata sa modelez covrigei am facut bilute pe care voi numi de-acum incolo BOBOLINE. Au iesit un absolut delicioase. Atat de delicioase ca si sotul meu cel foarte mofturos le-a placut (desi muult s-a codit sa guste), iar Luca a infulecat dimineata 3 boboline (desi, ca si tatal sau,  tot reticent a fost, noroc cu bunicii ca au mancat si ei si l-au imbiat).

Acum sa va spun ce am pus in boboline:

  • nuci caju cat au incaput in rasnita de cafea (cu capacitate de 75 grame);
  • susan cat s-a strecurat printre nucile caju, direct in rasnita;
  • un castronel mititel de curmale fara samburi
  • o lingurita de scortisoara
  • o lingurita de esenta de vanilie facuta in casa (cu mana mea).

Nucile caju si susanul le-am rasnit cu rasnita de cafea, iar curmalele inmuiate vreo ora le-am pasat in mojar (mergea evident si in blender). Am amestecat faina de caju si susan cu pasta de curmale, cu o scortisoara si esenta de vanilie. Din pasta rezultata si degustata am modelat bobolinele, pe care le-am pus pe hartie de copt, intr-o tava. Tava a aterizat in cuptorul cald (am pornit cuptorul cand m-am apucat sa pregatesc amalgamul si l-am oprit cand am bagat bobolinele in cuptor, astfel incat sa nu incalcam regulile raw vegane).

Mi-as fi dorit sa pun si coriandru si coaja de portocala, precum in reteta Oliviei, dar nu aveam. Am fost tentata sa pun si miere, tot ca in reteta Oliviei, dar pasta rezultata mi s-a parut deja prea dulce ca sa mai adaug si miere.

P.S. Mi-ar fi placut sa fac si poze, doar ca pana ma mobilizez eu cu pozatul se termina minunatiile si va las fara reteta. Aproape ca nu as fi scris la gandul ca ma va certa Ioana ca nu am facut poza. Noroc ca prietena mea Aniela,  gravida, pofticioasa si incantata de blogul Oliviei m-a inghiontit sa pun pe blog reteta. Acum, in replica, astept sa scrie si ea pe blogul ei despre socata de inspiratie oliviana pe care o are in pregatire.

Leave a comment »

Sticla ecologica, din plante


Sticla ecologica - poza de pe Libertatea.ro

Am citit ieri in avion ca Pepsi a anuntat ca a produs prima sticla ecologica, aceasta fiind realizata din scoarta de pin, coji de porumb si alte material vegetale. Recunosc, stirea nu este proaspata (ci dateaza de prin martie), dar cum nu urmaresc ce fac producatorii de bauturi racoritoare nesanatoase (sic!) am reusit sa o ratez. Pentru ca stirea mi-a trezit curiozitatea am incercat sa gasesc mai multe informatii. Unele surse sugereaza faptul ca astfel de ambalaje ar fi folosite de Pepsi din 2012, alte surse spun ca inca se lucreaza la „formula”, inginerii incercand sa adauge in compozitia sticlei coji de portocale, coji de porumb sau ovaz.

Personal salut aceasta initiativa si ma astept ca daca Pepsi da tonul in acest sens si competitorii sai, mai mari sau mai mici, vor incerca se se alinieze. Asta inseamna ca avem sanse ca in niste ani sa se treaca tot mai mult la folosirea sticlelor ecologice, biodegradabile.

Acum chiar sunt curioasa sa vad daca de anul viitor vom avea sticle ecologice. Pacat ca desi sticlele ar putea fi ecologice, continutul lor nu va fi asemenea!

Comments (4) »

Ecomami.ro merge la Academie!


Ne bucuram sa spunem ca Ecomami.ro este unul dintre magazinele online intrate in competitia din online-ul romanesc – Gala Premiilor E-Commerce 2011. Pentru ca anul acesta GPeC va fi o adevarata Academie de E-Commerce putem spune ca de fapt Ecomami.ro a intrat la Academie!

Admiterea la GPeC – ACADEMIA DE E-COMMERCE inseamna ca ne-am mobilizat si asumat sa respectam legea si bunele practici in comertul electronic, sa avem un comportament responsabil fata de clienti, sa le castigam increderea, iar prestatia noastra sa fie permanent pe masura increderii.
Am verificat criteriile de preselectie pentru admitere, ne-am straduit sa le indeplinim si acum iata-ne din nou studente, Ecomami.ro fiind proiectul nostru de absolvire.

Ce inseamna intrarea noastra la Academie

Pentru noi inseamna ca ne asteapta 8 luni de evaluari, recomandari ale expertilor, invatare si aplicare in practica a ceea ce invatam. Pentru voi ca veti intra de fiecare data intr-un magazin online demn de incredere, ca vom fi atente la nevoile si dorintele voastre si vom incerca sa va oferim pe langa produse si cele mai bune sfaturi si servicii.

Stiam ca vom fi intre participanti chiar dinainte de a ne lansa

Cum de stiam acest lucru? Pentru ca de fapt ne-am fixat ca obiectiv sa participam la Gala Premiilor E-Commerce tot atunci cand ne-am fixat ca obiectiv sa lansam magazinul. Habar nu aveam ca formula de anul acesta va fi semnificativ diferita de editiile trecute , stiam doar ca vom putea folosi auditarea sitelui si criteriile de jurizare ca pe un ghid de buna practica in dezvoltarea unui magazin online. Deci nu putea iesi decat ceva bun din asta.

De intrat am intrat, dar partea frumoasa si estimez ca si grea de acum incolo incepe. SO BE IT!

Leave a comment »

%d blogeri au apreciat asta: