Archive for Co-sleeping

Cand lucrurile vin de la sine si copilul nu mai doarme cu parintii


Acum vreo 3 saptamani ne-am gandit sa montam din nou patul de campanie al lui Luca, mai mult in joaca. Mai facusem si alta data acest lucru si dupa numai o zi il demontaseram. De data aceasta  joaca s-a transformat in treaba serioasa.  Lui Luca a inceput sa i se para interesant sa se ascunda acolo, sa isi ia cu el cate o jucarie sau sa isi ia laptele si sa-l bea, ascultand povestea preferata cu „cri cri” (adica Fata Babei si Fata Mosneagului, versiunea in care povestitorul e un greiere). Recunosc ca ne-am prostit si noi cu el, ne-am ascuns pe rand in patutul lui (da, asa mari cum suntem!), iar Luca a inceput rapid sa-l recunoasca drept teritoriul sau proprietatea lui. Astfel ca din prima seara de cand l-am montat Luca s-a dus singur sa doarma in patutul buclucas, in care se putea sui singur (patut din acela cu laterale cu plasa si fermoare).  Am fost uimiti, cumva si incantati, dar nu ne-am asteptat ca povestea sa se repete. Surpriza noastra a continuat in noptile urmatoare, cand optiunea lui clara era pentru patutul lui. Chiar si cand am incercat sa il luam cu noi in pat, a marait sau s-a dat jos si s-a dus in patutul lui.  De atunci si pana acum am mai dormit doar in doua nopti impreuna, in acest weekend, cand febra ne-a doborat pe amandoi.

Nu va ascund ca in prima noapte de independenta a lui Luca eu am fost cea care am „suferit” dupa co-sleeping. Dupa ce cat timp eram trei in pat simteam nevoia unui pat mai mare, cand am ramas din nou doi parea deja ca patul este prea gol fara Luca. Intre timp am inceput sa ma obisnuiesc, dar se pare ca mai greu decat s-a invatat Luca.

Am vrut sa va spun aceasta poveste ca o varianta de continuare a articolului „Cum sa-l dezvatam pe copil sa doarma in pat cu parintii?” . Si in replica la faptul ca multa lume care nu accepta co-sleepingul mi-a spus ca daca fac greseala sa-l iau cu mine in pat nu voi/vom mai scapa multa vreme de acest obicei. Luca a plecat din patul nostru la doar un an si jumatate. Noi nu am facut nici un fel de presiuni ca sa-l dezvatam de dormitul cu noi. In acel moment a fost el pregatit de o schimbare.

Acum, chiar daca dormim separat, suntem unii langa altii pe timpul noptii. De multe ori, la culcare, ne striga pe rand sa verifice ca suntem acolo. Uneori ma striga in timp noptii. Dimineata nu vine la noi in pat. Cere lapte cand nu este deja langa el. Apoi, pana se dezmeticeste (sau pana ma dezmeticesc eu), isi ia o jucarie sau se muta in sufragerie, pe canapea:)

Anunțuri

Comments (1) »

%d blogeri au apreciat asta: