Archive for Hranirea bebelusului

Inghetata cu vitamine, dar fara zahar


Inghetata este una dintre pasiunile mele, insa am avut mereu probleme in a obtine o textura cremoasa, fara ace de gheata, asemanatoare cu inghetata din comert. Reteta aceasta se apropie cel mai mult de crema aceea, insa nu are zahar si E-uri, ci doar vitamine. Faptul ca nu contine zahar nu inseamna insa ca face tocmai bine la silueta 😀

Am folosit:

– aproximativ 250 de grame de capsuni. Eu am avut unele eco, de gradina, delicioase si perfect aromate motiv pentru care am refuzat sa mai folosesc vanilie sau alta aroma.

– 2 linguri de stafide

– 3 linguri de miere

– 300 de grame de branza dulce (data viitoare voi incerca si cu mascarpone)

– 400 de grame de smantana

Am zdrobit capsunile cu furculita, astfel incat sa se simta bucati in crema, insa nu mari, care ingheata si se transforma in sloiuri. Sucul care s-a scurs pe fundul farfuriei nu l-am folosit tocmai pentru a nu se transforma intr-o masa de lichid inghetat. Branza dulce am batut-o putin in blender, apoi am adaugat mierea, stafidele si smantana pe rand si le-am omogenizat bine.

Este bine ca stafidele sa nu ramana chiar intregi, ci sa fie partial zdrobite pentru a da si dulceata, dar si pentru a nu ingheta la randul lor. La final am combinat crema din blender cu capsunile, insa fara a amesteca foarte bine – astfel ca in caserolele de la congelator se vedeau si zone albe si zone roz cu capsuni. Inghetata pusa in forme mari este bine sa o scoateti din congelator si sa amestecati in ea dupa aproximativ o ora si jumatate – doua. Cea pusa in forme mici este perfecta pentru mancat dupa o ora si jumatate. Daca ati tinut-o mult la congelator, lasati-o pe masa cateva minute si redevine cremoasa. Bon appetite!

Anunțuri

Comments (5) »

Petreceri pentru copii


Am fost in sfarsit la prima petrecere “serioasa” pentru copii. De fapt, am fost invitati si in urma cu un an, dar atunci nu mancam altceva decat laptic, nu mergeam, nu interactionam cu alti copii etc.

Petrecerea a avut loc la un club de joaca pentru copii unde se organizeaza astfel de evenimente. Pustii au avut la dispozitie un loc de joaca cu tobogane, bilute, balansoare, ingrijitoare care i-au supravegheat, au avut parte de surprize, baloane de sapun si tot felul de jucarii. In fine, a venit si o zana – sa spunem ca zanele nu sunt tocmai pe gustul meu, insa sarbatorita a fost incantata si asta este important. Parintii au avut si ei la randul lor parte de distractie – au stat intr-un spatiu amenajat special – o cafenea.

In general buna organizarea. Au scartait poate niste detalii, insa in mare as putea spune ca a fost ok. Totul pana la meniu. Aici nu mi-a placut nimic – nici lui D care nu a mancat aproape nimic, desi ar fi trebuit sa ii fie foame. Felul principal de mancare a fost pulpa de pui dezosata cu cartofi nature (combinatia fatala dupa parerea mea) + cascaval pane (prajeala la copii?!?).

Pustii invitati aveau varste cuprinse intre cateva luni si 6 ani, majoritatea intre 2 si 3 ani. Am certat-o putin pe mamica organizatoare pentru combinatia alimentara aleasa, insa mi-a raspuns ca posibilitatile oferite pentru garnitura la friptura erau: piure de cartofi, cartofi natur, cartofi prajiti… Bineinteles, au urmat biscuiti, tort, acadele, suc…

Am stat putin si m-am gandit apoi de ce este facut meniul asa: pentru ca cererile sunt de acest tip sau pentru ca cei de la club cred ca asa le place copiiilor sa manance. Majoritatea copiiilor nu au mancat nici jumatate din portii. Si nu cred ca as fi singura “extremista” din lume care ar cere o alta garnitura decat cartofii la o petrecere pentru pusti.

Toate una peste alta, nici jos parintii nu au stat prea bine – in cateva ore cred ca am incalcat si eu, la randul meu, cateva zeci de reguli impuse si autoimpuse cu privire la alimentatie. Am mers acolo fara sa fi apucat sa mananc acasa si am ajuns sa mananc pateuri/saleuri, obosita – deci am ajuns sa beau frappe, am mancat o bucata din inevitabilul tort…

Pe de alta parte, consider ca si exceptiile sunt bine venite (daca sunt cu adevarat exceptii – se intampla de 2-3 ori pe an) pentru ca devine destul de frustrant sa ai o alimentatie sanatoasa dusa la extrem si sa nu gusti niciodata nimic “bun”. Totusi am impresia ca am cazut intr-o capcana pentru ca, de fapt, nu am mancat ceva cu adevarat “bun”, ci doar m-am indopat cu faina si zahar. Sentimentul pe care l-am trait ulterior a fost tot unul asemanator cu frustrarea, insa la cealalalta extrema – ca as fi vrut sa mananc ceva bun cu adevarat insa nu l-am primit. Probabil sunt eu prea pretentioasa.

Imi tot vin in minte meniuri si tot felul de combinatii pe care le-as fi facut daca as fi putut eu eu variantele si pentru copii si pentru parinti: friptura cu legume verzi, legume taiate in forma de figurine, salata de fructe, biscuiti cu seminte si un tort raw sau aproape raw – Ce mai! Bunatati!

Comments (4) »

Ce lapte bea copilul dupa ce este intarcat


Stiu ca multi ar face ochii cat cepele daca le-as spune ca imi pun problema sa nu ii dau lapte de vaca lui Dinu. Asa ceva nu s-a mai auzit! Cum sa nu bea copilul lapte?!? Ce idei!

Nu am nevoie sa gasesc rapid o solutie pentru ca D este inca alaptat la san, dar la un momentat dat va trebui sa renuntam si la asta…

Si totusi ce am cu laptele de vaca?

Este greu digerabil – paharul de lapte contine grasimi, proteine, carbohidrati ceea ce pune stomacul si sistemul digestiv in dificultate.

Laptele de vaca nefiert poate fi periculos din cauza bolilor animalelor.

Laptele de vaca fiert nu mai are atat de multe vitamine ( de exemplu, vitamina C si acidul folic se distrug la peste 90 de grade). Pe de alta parte, fiind un aliment greu de digerat asta inseamna ca destul de putin din continutul sau se si asimileaza de catre organism. De asemenea, are un continut de fier mult mai mic decat laptele de mama.

Si atunci cum ramane cu calciul din lapte? Calciu exista si in alte alimente – cum ar fi de exemplu branza (care este mai ok si pentru sistemul digestiv pentru ca anumite bacterii au lucrat sa transforme lactoza, de exemplu), in legumele verzi, in migdale etc.

Laptele de vaca contine antibiotice, hormoni, pesticide etc pe care le-au consumat animalele.

Din cate am citit in Japonia se consuma foarte putine lactate si totusi este una dintre tarile cu o incidenta foarte mica a osteoporozei. In tarile din nordul Europei, se intampla exact pe dos – multe lactate, multe cazuri de osteoporoza.

D a gustat de cateva ori lapte de vaca si ii place. Nu i-as interzice sa bea, insa as prefera sa mentinem un consum scazut de lapte de vaca.

Cel mai mare adversar al laptelui de vaca este dr Robert Kradjian, care a condus sectia de chirurgie a Seton medical Centre, California, si a devenit faimos cu “Milk Letter” – el sustine ca un consum frecvent de lapte poate duce inclusiv la diferite forme de cancer.

Laptele praf

E-uri la cutie – nici nu ma gandesc la varianta asta! Dinu are deja 1,5 ani si nu ar mai avea nevoie oricum de inlocuitori de lapte de mama, formula de crestere sau cum i s-o mai spune. Am auzit ca exista lapte praf care poate fi dat pana la 6 ani. Nu, multumesc! Producatorilor probabil ca le-ar fi mai pe plac o formula de lapte care se da pana la 20 de ani, nu-i asa?

Lapte de migdale (sau alte nuci)

E o varianta pe care o iau in calcul. Migdalele si alte nuci contin calciu, vitamine si grasimi sanatoase – deci este bine sa le consumam in fiecare zi. Aici intervine insa problema daca D vrea sa il si bea. Uneori a baut, alteori nici nu a vrut sa guste.

Lapte de soia

Nici eu nu as bea asa ceva si nici copilului nu i-as da. Este unul dintre acele alimente despre care ni se spune sus si tare cat sunt de sanatoase. De fapt, soia este un aliment trecut prin multe etape de procesare pana sa ajunga lapte, care probabil ca nu poate sa stea in cutie luni de zile fara “ajutorul” conservantilor. Plus ca este foarte la moda soia modificata genetic. Daca mai adaug la toate astea ca este groaznic la gust si pretul lui este destul de ridicat chiar nu ii mai vad rostul.

Ce alte variante pe care eu nu le-am luat in calcul ar mai fi? Voi la ce solutii v-ati gandit?

Comments (12) »

Gingerata cu imbunatatiri


Reteta am vazut-o si am preluat-o de la Ligia Pop, doar ca am facut cateva mici modificari. Am pus o bucata de ghimbir, zeama de la o lamaie, zeama de la o portocala si aproximativ 1 litru de apa.

Nu imi plac lichidele dulci si consider ca nu potolesc setea, asa ca am preferat sa pun cateva picaturi de stevia rebaudiana in licoare in loc de sirop de artar, sirop de agave sau miere – asa cum era in reteta Ligiei. Miere oricum nu ii dau inca lui D.

Lui D i-a placut mai mult varianta care continea si portocala, mai mult decat prima pe care am incercat-o si care avea doar lamaie.

Cu o singura radacina de ghimbir pe care o cumparati de la supermarket preparati mai multe portii de gingerata – se pune o bucata mica pentru ca este foarte aromat si iute.

Printre recomandarile ghimbirului am gasit ca este adjuvant in tratamentul a numeroase afectiuni: sensibilitate la frig, dureri de gat, guturai, astm, gripa in faza incipienta, reumatism, rau de masina, rau de miscare, rau de inaltime, senzatie de voma persistenta, tulburari de apetit, digestie dificila, indigestie, gastrita hipoacida, astenie fizica si psihica, convalescenta, balonare.

Zeama de lamaie cu apa formeaza o solutie bazica (si nu acida – asa cum am putea crede) care ne ajuta in problemele de aciditate gastrica, inlatura senzatia de foame si are multe vitamine.

Despre efectele date de stevia rebaudiana cititi mai multe AICI!

Gingerata este potrivita inclusiv dupa mesele copioase pentru ca ajuta digestia si inlatura balonarea. Eu am baut-o si pentru hidratare dupa antrenament.

Comments (4) »

Pufuleti, snacks-uri, sticks-uri, chipsuri – episodul 2


As fi putut sa comentez pe marginea articolului Ioanei, insa mi s-a parut ca in loc de un comentariu lung mai bine scriu un alt post, exact pe aceeasi tema. De ce? Pentru ca nu cu multe zile in urma am fost internati in spital la Grigore Alexandrescu, iar in spital ne-am confruntat cu „problema” pufuletilor, sticksurilor si covrigeilor. Trebuie sa spuna ca din salon eram singura mama „freak”, fara o sticla de cola, fanta sau pepsi la capul patului, dar cu termosul de ceai de eucalipt neindulcit. Si tot singura mama fara pufuleti, sticks-uri, seminte si covrigei in sertar, pentru copilul ei. Evident, atunci cand a avut energia sa se dea jos din pat Luca s-a infipt in sticksurile  si pufuletii copiilor.  La un an si mai putin de opt luni copilului clar nu ii puteam cere sa renunte la a manca asa ceva si nici nu il puteam tine deoparte mult timp de marea rontaiala. Mai trist este ca pentru mamele din salon eu eram ciudata, iar ele cele cu atitudinea normala privind hranirea copilului. Si evident se amuzau spunand „mananca Luca acum pufuleti, ca cine stie cand mai vezi!”.

Sticks-ul ca tratament

Am avut in salon un baietel care datorita unor episoade de diaree (avea sa se dovedeasca ulterior ca rotavirusul era cauza) a avut un un regim alimentar special dat de medic in spital, constand in prima faza dintr-un sticks la jumatate de ora.  Nu stiu exact sa spun cat timp a mancat asa.  Sunt insa nedumerita de ce nu i s-a recomandat orez simplu fiert, in cantitati mici, in loc de sticksuri. Nu s-a pus problema ca orezul sa fi fost refuzat de copil, deci alta ar fi explicatia.

Mancarea de spital versus gustari de acasa

Am auzit in spital ca ar exista o doamna doctor care face razie prin frigidere si arunca mancarea de acasa a pacientilor. Nu mi s-ar parea o exagerare, tocmai in ideea ca parintii, din nestiinta dar fara rea vointa, ar putea incerca sa dea unui copil alimente nepotrivite cu starea de sanatate sau conditia sa la un anumit moment de timp. Totusi, o astfel de atitudine stricta fata de mancarea de acasa o poti avea atunci cand spitalul iti ofera o alternativa decenta de regim alimentar. Daca ma intrebati pe mine, am sa va spun ca sticks-urile de acasa erau totusi preferabile mancarii din spital. Pana la aceasta experienta, prin mancare de spital eu intelegeam o mancare fada, fara nici un gust. Am vrut sa testez in spital totusi cateva dintre preparate si am descoperit ca mancarea are gust: un gust oribil de dulce. Am incercat, din curiozitate, sa gust ceai, compot, paste cu branza, orez cu lapte. Absolut toate aveau muuuuuult prea mult zahar. Imi cer scuze ca am fost risipitoare si le-am aruncat. Nu le-as fi putut minca nici eu, nu le-as fi putut da nici copilului meu. Stiati ca „rahat cu biscuiti” este un exemplu de supliment (adica gustare) pentru copii intre 1 si 3 ani ? Daca asa se mananca in spital, ce poti pretinde unei mame? 


Mai devreme sau mai tarziu copilul se loveste de crantanele

Aceasta este realitatea. Atunci cand ajunge in colectivitate (cresa, gradinita, scoala) copilul tot se loveste de obiceiurile copiilor din anturaj. Va veni in contact si poate chiar va prinde gust de astfel de crantanele si nu numai. Eu nu sunt asa de convinsa ca daca nu mananca 3 ani pufuleti, nu va deveni mare fan in al patrulea an. L-am vazut pe Luca in spital cu ce pofta ii manca , desi abia ii descoperise. Dar, intr-adevar, mai bine mai tarziu decat mai devreme, mai bine mai rar decat mai des.

Nu cred nici in interdictii. Cred ca daca i-as interzice sa manance ceea ce consider eu prostii ar fi tentat sa faca exact pe dos. Cred si sper insa in puterea exemplului. Cred si sper ca daca va vedea acasa altfel de gustari, altfel de obiceiuri alimentare, va fi tentat sa le preia si el. Oricum vine un moment cand va decide singur.

Comments (4) »

Pufuleti, snacks-uri, sticks-uri, chipsuri


Cat am fost gravida am tot vazut in parc copii rontaind. La un momentat mi-am intrebat o prietena, mamica cu mai multa experienta: Tu ce ii dai copilului sa manance in parc? Nimic – a venit prompt raspunsul ei. Nu m-am mirat deloc si cred in continuare ca a avut cea mai potrivita atitudine.

Asa cum stim, copiii ca si adultii ar trebui sa aibe trei mese principale si doua gustari in fiecare zi. Nu au nevoie de “suplimente” intre mese care sa le incarce stomacul si sistemul digestiv – nici nu a terminat bine stomacul de eliminat alimentele ingerate ca ii dam altele care sunt in alt stadiu al digestiei. Este pana la urma si o deprindere invatata de timpuriu sa mancam ce/cand trebuie. Este o mare diferenta intre ceea ce ar trebui sa numim „gustare” si ceea ce numesc eu „rontaiala”.

Bineinteles, daca plecam de acasa pentru mai multe ore, lui bebe i se va face foame si trebuie sa fim pregatiti.

Chiar mai rau decat faptul ca rontaie tot timpul, mi se pare “ce” rontaie. Am  si o lista “neagra” a alimentelor pe care as prefera ca Dinu sa nu le manance niciodata (si pe care, normal, nu le mancam nici noi): Pe primul loc se afla chipsurile, snacks-uri la punga, diverse forme de cartofi prajiti, creveti prajiti etc – D nu a mancat niciodata asa ceva. De fapt, nici nu a gustat asa ceva vreodata.

Covrigi, sticks-uri, pufuleti. Sunt foarte la moda printre bebelusii si mamele iesite la plimbare. Nu le-am inteles beneficiile si nici nu ii cumpar lui D asa ceva – faina alba/malai – fara vitamine, minerale, doar calorii goale si multa sare, eventual aditivi (tartrazina din pufuleti e periculoasa pentru copii si de cele mai multe ori nu e mentionata la ingrediente). Totusi, ne “confruntam” cu covrigii, sticks-urile, pufuletii. Teoretic ar trebui sa fie simplu: nu ii cumpar si gata. Insa nu o data, D s-a dus glont la copiii care crantaneau si le-a luat din mana sau din carucior. La 1,5 ani nu prea poti sa le explici de ce nu este bine sa manance asa ceva. Pana la urma nu mi se pare o tragedie ca o data pe saptamana, D sa manance un covrig, dar nu sunt de acord nici cu ideea de a nu putea pleca in parc daca nu ai luat cel putin o punga de pufuleti.

Dulciuri nesanatoase. Toate dulciurile care contin zahar alb rafinat sunt nesanatoase din start. Dar o prajitura/budinca/biscuiti de casa sunt intotdeauna preferabile ruladelor/prajiturilor/ciocolatelelor/iaurtului cu fructe/biscuitilor etc pentru adulti sau „speciale pentru copii” care stau luni sau ani pe rafturile magazinelor. Bineinteles, au fost „create special pentru copii”…

Gustari sanatoase

Daca tot trebuie sa rontaie, de ce sa nu rontaie ceva bun? Fructe (mar, banana), morcov, fructe deshidratate (stafide, fructe goji, merisoare. Atentie la fructele deshidratate de la plafar -majoritatea contin zahar adaugat!), produse din cereale integrale (biscuiti de casa cu cereale integrale de exemplu), iaurt sau alte lactate sanatoase.

Chiar daca nu imi iese mereu, incerc sa ii ofer lui D gustari sanatoase. Voi ce idei aveti pentru ca gustarea din parc?

Comments (12) »

Curatenie de primavara


Am avut o perioada plina in ultimele saptamani si recunosc ca nu mi-am respectat cu strictete principiile alimentare. Asa ca am decis sa trec la lucruri mai serioase din punctul acesta de vedere.

Vineri am umplut frigiderul de legume si verdeturi si m-am pus pe treaba. Nu a fost vorba despre “o dieta” in sensul clasic pentru ca nu am facut portii si nici nu am stabilit mese foarte clare – oricum este destul de greu din cauza alaptarii.

In fine, am decis sa elimin din alimentatie ceea ce imi face rau in mod normal – carbohidrati nesanatosi (fainoase si dulciuri rafinate). Trebuie sa eliminam ceea ce stim ca e gresit pentru fiecare in parte.

Ce am mancat timp de 2 zile

Am mancat fructe (mere, portocale, banane, mango), legume (linte, broccoli, cartofi, fasole verde, salata verde, rosii, ardei, castraveti), migdale crude si nuci, iaurturi si branzeturi, fructe deshidratate, un ou fiert – duminica. Am baut si cafea, dar fara zahar.

Ce nu am mancat

Asa cum spuneam nu am mancat dulciuri rafinate (e adevarat ca am avut parte de zaharuri din fructe si fructele deshidratate), nu am mancat cereale sub nicio forma si nici carne (pe care nu o mananc in mod obisnuit).

Acest stil alimentar ar fi ceea ce mi-as dori pentru o viata sanatoasa – bineinteles variind fructele, legumele si nucile, si introducand de asemenea portii mici de orez din cand in cand.

Ce nu mi-a placut? Desi am mancat destul de mult, m-am luptat cu foamea din cauza obisnuintei organismului de a primi carbohidrati cu “ardere rapida”. Daca voi reusi sa continui pe o perioada mai lunga stiu ca se va dezobisnui din experientele trecute.  Tot la capitolul nu mi-a placut – am fost tentata tot timpul sa mai ciugulesc cate ceva intre mese, dar si acesta este tot un obicei prost pe care incerc sa il corectez.

Ce mi-a placut? Mi-a placut ca m-am simtit plina de energie si am scapat de senzatia apasatoare pe care o dau consumul de prea multe cereale si dulciuri.

Mi-ar placea ca regimul alimentar al lui D sa fie asemanator, insa lucrurile scartaie. Bineinteles, el mananca si carne, asa cum am scris aici. Ce nu functioneaza? D este innebunit dupa legume, dar cu greu pot sa il fac sa manance fructe.  De asemenea, tinde sa manance in mod natural carbohidrati – cartofi, paine, chiar daca nu i-am oferit in mod special, ba chiar am incercat sa evit painea.

Leave a comment »

%d blogeri au apreciat asta: