Posts tagged antrenamentul la olita

Cea mai rationala explicatie: De ce este prea devreme pentru olita inainte de doi ani


Cred ca este cea mai buna explicatie pe care o poate oferi cineva parintilor care se incapataneaza:

O mama a cinci copii ii povesteste intr-o scrisoare lui Francoise Dolto ca a incercat cu fiecare metode diferite pentru a-l face sa mearga la olita. Pe primul l-a pus la olita cat de des a putut, din ora in ora, certandu-l si cand nu facea nimic si cand facea pe el. La urmatorul a inversat sistemul – il punea la olita, dar nu il certa pe copil, pe urmatorul il certa, dar nu il mai punea la olita… Pe ultimul nu l-a mai pus deloc la olita. Toti au invatat sa nu mai faca pe ei ziua la doi ani, si noaptea, la doi ani si jumatate…

Francoise Dolto explica: „Doar in jurul varstei de doi ani, din momentul in care copilul este in stare sa urce si sa coboare singur pe o scara, o scara de zidar, pana la ultima treapta de care se prinde cu mainile, doar atunci sistemul sau nervos este dezvoltat suficient pentru ca el sa poata, daca este atent, sa-si controleze reflexele sfincteriene. Inainte, e prea devreme.”  (Cand apare copilul, Editura Trei)

Comments (7) »

Mamicisme delicate sau cand incepem antrenamentul cu olita


Sunt sigura ca multe femei devenite mame, oricat de sofisticate ar fi, au ajuns sa isi puna intrebari privind momentul potrivit si metoda prin care cel mic este invatat sa mearga la olita. Sunt sigura ca fiecare tanara mamica a auzit cel putin o data in viata ei o recomandare binevoitoare de la cineva expert (mama, matusa, soacra, medic pediatru) privind inceperea cat mai devreme a „antrenamentului” cu olita (insemnand mai devreme de un an), ca sa nu ajunga copilul la momentul insuratorii in scutec. Cand Luca a implinit un an mi-a recomandat si mie o doamna pediatru de moda veche o „reteta speciala” de antrenament, cu 2 saptamani supozitoare, apa calda si bilute colorate in olita. Am simtit in momentul acela ca daca eu as fi copil mic, mic, mic m-as incapatana sa fac fix de-a-ndoaselea.
Nemai fiind insa mica, mica, m-am incapatanat sa citesc ce spun medicii pediatri de prin alte locuri, mai la curent cu cele mai noi teorii si practici pediatrice. Si am avut astfel confirmarea ca multe s-au schimbat in ultimii ani in pediatrie si tot multe s-au schimbat si in cazul particular al mersului la olita. E adevarat ca si in tari mai scolite din punct de vedere pediatric mai exista controverse in privinta acestui subiect. Dar parca tendinta este totusi de a avea o abordare orientata catre copil, nu catre parinte. Si o sa punctez in cele din urma concluziile articolelor pe care le-am citit:

Ce nu functioneaza
Sa incepi prea devreme, sa incepi intr-un moment nepotrivit (inainte sa pleci in vacanta sau cand tocmai ai schimbat bona, de exemplu) sa pui presiune asupra copilului sau chiar sa il pedepsesti, sa tii cont de recomandarile unei persoane binevoitoare (mama, bunica, matusa) doar pentru ca ea asa a facut si eventual a si avut oarecare succes.

Daca incepi prea devreme poate fi frustrant pentru parinte si dificil pentru copil, care inca nu intelege ce vrei de la sufletul lui. Momentul potrivit este important sa il astepti pentru ca cei mici se simt in siguranta atunci cand intra intr-o rutina si atunci pot coopera mai usor. Daca incerci sa pui presiune poti genera alt gen de probleme: de exemplu constipatie. Pedepsele nu numai ca nu le intelege, dar i-ar putea crea temeri si tulburari de comportament pe care sigur nu si le doreste nimeni.  Si oricata bunavointa ar avea cineva din jurul cel mai important este sa tinem cont de copil, de ritmul sau, de semnele pe care le da si care sugereaza ca este pregatit pentru antrenamentul cu olita. Plus ca nu este musai ca ceea ce se potriveste unui copil, sa se potriveasca si altuia.

Cate ceva din ce trebuie sa stim
1. Majoritatea copiilor capata abia intre 18 si 24 de luni abilitatile fizice si mentale necesare pentru a merge la olita. Deci nu este tocmai grav sa asteptam pana se apropie de un an si jumatate, inainte sa incercam mersul la olita.
2. Este de asteptat ca intre 2 si 3 ani copilul sa invete sa ceara la olita si sa se dezvete usor usor de scutec.
3. Toti copiii dau semne ca sunt pregatiti pentru aceasta etapa, important este sa stim noi care sunt acele semne. Ele sunt multe, sunt semne fizice, cognitive si comportamentale, eu voi puncta doar cateva dintre ele. Copilul ar trebui sa poata urma un set de instructiuni si chiar sa aiba disponibilitate sa coopereze, ar trebui sa poata sta jos cateva minute (practica sa aiba rabdare sa stea pe olita),  sa isi poata ridica sau da jos pantaloni sau scutec,  sa inteleaga semnificatia cuvintelor folosite (pipi, caca sau ce alte cuvinte folosesc parintii), eventual sa dea semne ca intelege de ce merg adultii la baie.
4. Procesul de invatare poate dura de la cateva zile la cateva luni, asa ca este nevoie de rabdare si daca se poate si umor. Am vazut in vacanta o mamica cu lacrimi in ochi de ciuda pentru ca fetita ei de 2 ani si 2 luni, imbracata elegant si fara scutec, nu a cerut sa mearga la toaleta atunci cand a avut nevoie si a facut pe ea. E totusi un pic exagerat, nu?
5. Nu este clar de ce, dar fetele invata si scapa de scutec mai repede decat baietii.

Prin urmare, in ceea ce ma priveste deocamdata il voi mai lasa pe Luca un pic sa se joace cu olita si sa o impinga sau tarasca prin casa, ca pe o masinuta.

Comments (9) »

%d blogeri au apreciat asta: