Nu sunt o experta in purtarea copiiilor, dar atat metoda, cat si ideea de a-l tine pe bebe aproape imi plac foarte mult.
Este unul dintre lucrurile pe care le-as fi pus pe lista celor de care imi pare rau ca nu am stiut inca de cand a aparut bebe. Am aflat cum e cu purtarea bebelusilor cand Dinu avea deja patru luni.
Studiind diferite tipuri de esarfe, am hotarat eu la acel moment ca cel mai bun pentru noi ar fi un sling cu inele – pentru argumentul ca se poate pune si da jos foarte usor, bebelusul poate sa vrea jos sau sa fie pus la loc la fel de usor. Intre timp, am mai incercat si alte mijloace de purtare – wrap, mei tai, soft structured carrier (SSC) – Manduca. Fiecare are avantajele si dezavantajele lui (se leaga mai greu, necesita timp pentru a invata, etc), dar cu putina rabdare veti descoperi mijloace prin care bebelusul sta confortabil si in siguranta, iar spatele dumneavoastra nu este fortat. Daca bebe ar fi fost mic, nou-nascut, atunci cand m-am hotarat sa cumpar o esarfa port-bebe probabil ca as fi ales un wrap.
Citind mai multe despre beneficiile purtatului si despre pozitia corecta in care sta bebelusul, acum ma uit compatimitor la parintii care folosesc marsupii clasice, iar copiii stau acolo atarnati, mai ales cu fata spre exterior.
In schimb, imi place foarte mult (si am vazut din ce in ce mai des) cand apare cate un tatic cu bebe in sling sau in wrap.
Ia uitati cine isi mai poarta copiii:
Esarfe port-bebe si marsupii ergonomice gasiti acum si in magazinul nostru, adica AICI.