Archive for iunie, 2011

Femeia cu copil mic nu e buna de nimic


Traiesc intr-un haos mirobolant 😛 si sunt si extrem de obosita, cred ca am nevoie de o vacanta. Totusi parca astea le-am mai trait odata pentru ca am gasit pe desktop (plin de tot felul de lucruri in dezordine totala) un text pe care l-am scris in urma cu cateva saptamani mai mult pentru mine. M-am hotarat ca pana la urma sa il public.

Femeia cu copil mic nu e buna de nimic sau viata cu un toddler sau cum sa supravietuiesti unui toddler – au fost mai multe variante de titlu

Asta spune o vorba romaneasca si nu as putea sa contest. In ultima vreme, viata mea s-a transformat intr-un haos in care nu reusesc sa fac nimic si cu toate astea sunt mai obosita de cat am fost vreodata. De fapt, am inceput sa recuperez somnul pierdut timp de un an si jumatate. Bineinteles, acuzele vin din toate partile pentru ca nu avem mancare facuta, la capitolul curatenie stam prost, hainele zac in mormane necalcate, produsele asteapta prin mailuri si documente sa fie postate pe site, iar blogul nu scrie singur pe blog….

De cand s-a incalzit afara Dinu a inceput sa se trezeasca mai devreme, uneori si la 7- 7.30, ceea ce e este o tragedie pentru stilul meu de viata actual – imi da toata ziua peste cap pentru ca ma culc tarziu, ma trezesc obosita si nu stiu de unde sa ma apuc. Nu stiu unde a disparut bebelusul cuminte de acum un an  D nu mai poate fi lasat nesupravegheat nici 30 de secunde pentru ca ii vin tot felul de idei – de la escaladarea mobilei, pana la varsat orice vas care contine apa si scos tot de prin dulapuri/debarale/birouri/biblioteci etc.

Mersul in parc, care nu este foarte aproape (aproximativ o statie si jumatate de noi, dar de mers printre stradute) a devenit la fel de greu. Pentru ca D nu sta pe tricicleta, ci vrea sa coboare in mijlocul strazii, isi pune picioarele pe jos astfel ca nu mai poti impinge, se opreste la toate scarile si la toate gardurile. In parculetul care se afla ceva mai aproape de noi am renuntat sa mergem pentru ca acolo este o constructie – un loc de joaca pentru copii cu tobogane si toate cele extrem de nesigura pentru copii de varsta lui D – inalta, fara balustrada pe toate partile etc. Nu il pot impiedica pe D sa se urce acolo, asa ca momentan prefer sa mergem in alta parte.

Nu stiu daca toti copiii fac asa, dar cand trebuie sa plecam din parc, chiar daca am stat 3 ore si este epuizat, flamand, insetatat (nu are rabdare sa bea decat cate o gurita de apa), D devine un catar. Daca insist se tranforma in copilul din reclama de la Durex – cel care urla si se arunca pe jos dand din picioare (la propriu). Orice incercare de a explica a esuat pana in momentul de fata…

In parc regula este: toate jucariile altor copii sunt ale mele, nicio jucarie a mea nu poate fi folosita de alt copil …

Scutere si motociclete

Nu stiu de unde pana unde, pentru ca noi nu avem treaba cu asa ceva, Dinu este fascinat de ele. Daca vede una parcata pe strada, se duce glont acolo si incearca sa se urce. Daca vede una pe strada, se intoarce cu totul, imi arata cu degetul…

Duminica am mers la Fun Gym (acum cateva saptamani). De fapt am incercat pentru ca D era mult mai atras de locul de joaca pentru copii decat de gimnastica. La sfarsitul programului de gimnastica, D a fost iremediabil atras de scuterul parcat in apropiere de un politist, deja imi pierdusem rabdarea si nu aveam niciun chef sa ii dau politistului explicatii ce cauta tancul meu pe motorul lui, asa ca l-am luat pe D pe umar si am pornit spre statia de autobus.  Explicatiile ca nu putem sa ne urcam peste tot si ca ne asteapta buni acasa nu au functionat, m-am ales cu niste muscaturi.

Pe drum, in autobus, D s-a urcat cu ghetele lui minunate pline de colb pe pantalonii mei gri deschis proaspat calcati, insa nu s-a multumit doar cu atat, ci a murdarit si pantalonii altor oameni.

Cam aici se incheie textul pe care l-am scris atunci si desi l-am publicat, am facut-o mai mult pentru amuzament. Am fost aseara cu D pe afara – la terasa Fabrica, unde au si tobogan si leagane si piciul meu a fost cel mai cuminte din lume, cu cataraturile de rigoare, dar asta nu poate fi evitat.  Hmm se intampla ceva suspect…  Poate se face mare si intelegator? Sa trag sperante?

Comments (9) »

Prima sueta Ecomami de la Active Center


O multime de mamici si viitoare mamici au participat la prima “sueta” Ecomami ce a avut loc miercuri la Active Center, dar pana la sfarsit si un tatic si-a facut aparitia printre noi. Am avut si o multime de prichindei care nu ne-au bagat insa prea mult in seama pentru ca erau foarte ocupati sa se joace 🙂

Am vorbit asa cum v-am anuntat despre wrap, am prezentat cateva tipuri de legaturi, dar am vorbit si despre scutece refolosibile, despre marsupii ergonomice, scutece pentru inot, hainute eco.

Mamicile s-au aratat interesate de purtarea bebelusilor, de scutecele refolosibile si de eliminarea chimicalelor din viata de zi cu zi si au pus o multime de intrebari.

Mi-ar fi placut ca intalnirea sa fi fost una interactiva, iar mamicile sa incerce wrapul (e adevarat ca atunci cand ai burtica e mai greu). Aici a ramas sa lucram mai mult la intalnirile viitoare.

Recunosc ca am avut foarte multe emotii si nu stiu daca am reusit sa explic totul asa de bine cum mi-as fi dorit, dar promit sa imbunatatesc partea de comunicare pentru urmatoarele sesiuni 🙂

La intalnire a participat si Camelia Csiki, realizatoarea emisiunii Bebe Magia, asa ca „ne vedem la TVR”.

La urmatoarea intalnire vorbim despre „Scutece refolosibile. Avantaje si dezavantaje. Sanatate, economie, ecologie”.

Comments (3) »

Prima data la teatru pentru copii


A fost o prima incercare, care s-a soldat un esec total. Daca va asteptati sa va spun ca a fost minunat si copilul meu a fost cel mai cuminte… nu sunteti pe blogul bun :))

Probabil ca piesa nu a fost prea bine aleasa – aici ar trebui sa imi fac mea culpa – Cand jucariile spun pa! la Teatrul Ion Creanga. Este o piesa pentru copii peste 6 ani si nu m-as fi asteptat ca D sa stea nemiscat o ora si jumatate si cu gura cascata la ce se intampla pe scena.

Dar m-as fi asteptat ca macar jumatate de ora sa asculte cantecelele vesele pe care le cantau „jucariile”. El insa n-a rezistat nici 10 minute pentru ca pur si simplu nu i-a placut. Asta cu toata pregatirea facuta inainte: „mergem la teatru, o sa fie multi copii, o sa vina niste oameni care vor canta… etc” si toate explicatiile pe care am considerat ca le poate intelege.

Nu am speriat copilul,  de fapt D este genul de copil pe care nu il sperie multe :)) Ii place sa se uite la desene animate si, daca prinde ocazia, si la televizor (asta nu se intampla prea des). Mai mult, are rabdare cateva minute sa i se citeasca din carti sau sa i se explice pozele. Am presupus eu deci ca s-ar putea sa ii placa si la teatru, mai ales in conditiile in care nu am mers singuri, ci am mers insotiti de o prietena (de peste 3 ani, e adevarat) care a stat aproape nemiscata toata piesa, dupa cum mi-a povestit mama ei.

Prima incercare de a merge la teatru a fost un esec total, a trebuit sa iesim din sala dupa 5-10 minute. Nu e o tragedie, probabil ca vom incerca din nou peste un an. Sau daca nu, atunci D nu va fi un intelectual, ci un sportiv, ceea ce nu ma deranjeaza absolut deloc 🙂 Si asa ii place sa se urce pe toate toboganele si sa sara toate gardurile, cu consecintele de rigoare.

Mersul la teatru a fost doar o noua incercare de a gasi o metoda prin care D sa fie distrat si asta fara „a scoate untul” din parinti. Se pare ca nu a functionat. De fapt, ce ii place cel mai mult este in parc, dar cum nu putem sta toata ziua in parc, ne trebuie ceva alternative. D este genul de copil hiperactiv, care dupa ce a stat in parc trei ore si s-a dat pe tobogan de cateva zeci de ori si s-a pus in pericol de cateva milioane de ori astfel ca nu poti sa intorci capul sau sa clipesti ca deja a facut o boacana, plange si da din picioare sa nu plecam acasa…

Comments (6) »

Ecomami va da intalnire


Dragi mamici, tatici, viitori parinti, bunici, matusi, unchi, Ecomami va invita la intalnire. Vorbim despre scutece refolosibile, esarfe port-bebe si marsupii ergonomice, despre produse naturale si eco parenting, despre alaptare, diversificare, co-sleeping si facem schimb de experienta intr-ale meseriei de parinte.

Vom avea ceai si fructe, parintii discuta, copiii se joaca.

Va propunem ca prima intalnire sa aiba loc miercuri, 22 iunie, la Active Center. Care ar fi ora cea mai potrivita pentru voi?  Noi sugeram intervalele orare: 17- 19, 18 – 20 sau 19 – 21.

Asteptam raspunsurile voastra aici sub forma de comentarii, pe Facebook sau pe email parinte.eco@gmail.com.

Intalnirile se lasa cu surprize si reduceri, de la ecomami.ro si de la Active Center!

Comments (1) »

Dilema dietei Montignac


Cand am aflat ca a murit Michel Montignac, creatorul celebrei diete Montignac am avut si curiozitatea sa stiu de ce a murit. Am cautat sa imi statisfac curiozitatea, insa stirile de la momentul respectiv nu ziceau nimic despre cauza decesului. Nu am de regula curiozitati din acestea morbide, dar ma macina intrebarea: „oare nu cumva a murit de cancer?”. De unde imi incoltise aceasta idee? Simplul fapt ca dieta lui presupune o alimentatie bogata in alimente cu indice glicemic mic, insemnand in multe situatii proteine animale.

Ieri, reluandu-mi cautarile pe aceasta tema, am descoperit ca a murit de fapt de cancer de prostata. Stiti ce am citit in studiul China, considerat cel mai mare studiu asupra nutritiei (autori DR. T. COLIN CAMPBELL, THOMAS M. CAMPBELL II)? „Consumul de lactate creste riscul de cancer de prostata”. Nefericita legatura, nu este asa? Pentru mine aceasta legatura este trista, pentru ca si eu si Luca suntem mari iubitori de lapte. Eu ma straduiesc muult sa limitez consumul (laptele e viciul meu si incerc sa mi-l permit cat mai rar). Cu Luca inca mi-e foarte greu pentru ca vrea mult lapte (si de foame, si de sete, si de anxietate, si de rasfat), pentru ca nu ii place lapte de migdale sau alte feluri de nuci.

Revenind la Montignac, nu contest ca dieta da rezultate in ceea ce priveste pierderea kilogramelor. Ba chiar cred ca poti alege alimente conform principiilor Montignac, astfel incat sa poti slabi, fara a creste riscul bolilor cardiovasculare sau riscul de cancer. Atata doar ca abordarea „nu conteaza numarul caloriilor, ci felul in care combini alimentele” nu mi se pare prea in regula. Cu o astfel de abordare nu e greu sa derapezi catre un consum mult prea mare de proteine, in special de origina animala, iar prin prisma studiului China  (pe care inca il citesc)  ma intreb daca acest derapaj nu duce spre boli despre care nici nu vrem sa gandim.

Comments (11) »