Traiesc intr-un haos mirobolant 😛 si sunt si extrem de obosita, cred ca am nevoie de o vacanta. Totusi parca astea le-am mai trait odata pentru ca am gasit pe desktop (plin de tot felul de lucruri in dezordine totala) un text pe care l-am scris in urma cu cateva saptamani mai mult pentru mine. M-am hotarat ca pana la urma sa il public.
Femeia cu copil mic nu e buna de nimic sau viata cu un toddler sau cum sa supravietuiesti unui toddler – au fost mai multe variante de titlu
Asta spune o vorba romaneasca si nu as putea sa contest. In ultima vreme, viata mea s-a transformat intr-un haos in care nu reusesc sa fac nimic si cu toate astea sunt mai obosita de cat am fost vreodata. De fapt, am inceput sa recuperez somnul pierdut timp de un an si jumatate. Bineinteles, acuzele vin din toate partile pentru ca nu avem mancare facuta, la capitolul curatenie stam prost, hainele zac in mormane necalcate, produsele asteapta prin mailuri si documente sa fie postate pe site, iar blogul nu scrie singur pe blog….
De cand s-a incalzit afara Dinu a inceput sa se trezeasca mai devreme, uneori si la 7- 7.30, ceea ce e este o tragedie pentru stilul meu de viata actual – imi da toata ziua peste cap pentru ca ma culc tarziu, ma trezesc obosita si nu stiu de unde sa ma apuc. Nu stiu unde a disparut bebelusul cuminte de acum un an D nu mai poate fi lasat nesupravegheat nici 30 de secunde pentru ca ii vin tot felul de idei – de la escaladarea mobilei, pana la varsat orice vas care contine apa si scos tot de prin dulapuri/debarale/birouri/biblioteci etc.
Mersul in parc, care nu este foarte aproape (aproximativ o statie si jumatate de noi, dar de mers printre stradute) a devenit la fel de greu. Pentru ca D nu sta pe tricicleta, ci vrea sa coboare in mijlocul strazii, isi pune picioarele pe jos astfel ca nu mai poti impinge, se opreste la toate scarile si la toate gardurile. In parculetul care se afla ceva mai aproape de noi am renuntat sa mergem pentru ca acolo este o constructie – un loc de joaca pentru copii cu tobogane si toate cele extrem de nesigura pentru copii de varsta lui D – inalta, fara balustrada pe toate partile etc. Nu il pot impiedica pe D sa se urce acolo, asa ca momentan prefer sa mergem in alta parte.
Nu stiu daca toti copiii fac asa, dar cand trebuie sa plecam din parc, chiar daca am stat 3 ore si este epuizat, flamand, insetatat (nu are rabdare sa bea decat cate o gurita de apa), D devine un catar. Daca insist se tranforma in copilul din reclama de la Durex – cel care urla si se arunca pe jos dand din picioare (la propriu). Orice incercare de a explica a esuat pana in momentul de fata…
In parc regula este: toate jucariile altor copii sunt ale mele, nicio jucarie a mea nu poate fi folosita de alt copil …
Nu stiu de unde pana unde, pentru ca noi nu avem treaba cu asa ceva, Dinu este fascinat de ele. Daca vede una parcata pe strada, se duce glont acolo si incearca sa se urce. Daca vede una pe strada, se intoarce cu totul, imi arata cu degetul…
Duminica am mers la Fun Gym (acum cateva saptamani). De fapt am incercat pentru ca D era mult mai atras de locul de joaca pentru copii decat de gimnastica. La sfarsitul programului de gimnastica, D a fost iremediabil atras de scuterul parcat in apropiere de un politist, deja imi pierdusem rabdarea si nu aveam niciun chef sa ii dau politistului explicatii ce cauta tancul meu pe motorul lui, asa ca l-am luat pe D pe umar si am pornit spre statia de autobus. Explicatiile ca nu putem sa ne urcam peste tot si ca ne asteapta buni acasa nu au functionat, m-am ales cu niste muscaturi.
Pe drum, in autobus, D s-a urcat cu ghetele lui minunate pline de colb pe pantalonii mei gri deschis proaspat calcati, insa nu s-a multumit doar cu atat, ci a murdarit si pantalonii altor oameni.
Cam aici se incheie textul pe care l-am scris atunci si desi l-am publicat, am facut-o mai mult pentru amuzament. Am fost aseara cu D pe afara – la terasa Fabrica, unde au si tobogan si leagane si piciul meu a fost cel mai cuminte din lume, cu cataraturile de rigoare, dar asta nu poate fi evitat. Hmm se intampla ceva suspect… Poate se face mare si intelegator? Sa trag sperante?