Archive for Februarie, 2014

M-am imprietenit cu Harta Reciclarii


HartaReciclarii.ro are in spate un proiect care m-a incantat pentru ca eu mi-am pus de multe ori intrebari in legatura cu gunoiul pe care nu as fi vrut sa il duc pur si simplu la tomberon, ci ar fi mers foarte bine reciclat, doar ca este dificil sa gasesti locurile unde poti face asta.

Ei bine, Harta Reciclarii exact asta te ajuta sa faci.

Proiectul este dezvoltat de ViitorPlus – asociatia pentru dezvoltare durabila, iar Harta Reciclarii este un instrument online, care te ajuta sa identifici cel mai apropiat punct de colectare selectiva pentru diferite tipuri de deseuri (hartie, carton, electronice, becuri, plastic, metale feroase si neferoase, telefoane, baterii, ulei etc.).

Harta cuprinde atat punctele stradale, magazinele prevazute cu recipiente de colectare selectiva, cat si depozitele de colectare care oferă bani pentru reciclabile. Momentan, sunt disponibile informatii pentru municipiile Bucuresti, Ploiesti, Brasov si Calarasi.

Pe http://www.hartareciclarii.ro gasiti articole puse la punct despre tipurile de deseuri care se pot recicla, statistici care va ajuta sa intelegeti de ce este nevoie sa colectezi selectiv si Calculatorul de carbon, aplicatie care permite calcularea cantitatii de dioxid de carbon care nu va mai fi emisa in atmosfera datorita reciclarii unei anumite cantitati de hartie, aluminiu sau PET.

Acum ca aveti harta, spor la reciclat! 

Anunțuri

Leave a comment »

Alta mancare de peste!


Iubesc pestele – as putea sa il mananc in fiecare zi a existentei mele de acum inainte fara sa ma plictisesc niciodata. Imi place textura lui delicioasa, chit ca vorbim despre salau sau despre somon si pana la molaticul somn. Si nu mi-e jena sa spun ca pot sa inghit cu placere si caras si sabioara si guvizi, daca sunt bine preparati si ca nu as da o rosioara ce a crescut liber si natural intr-un iaz de tara pe pastravul sau somonul din supermarket, de crescatorie, indopat cu porumb si hrana “speciala” pentru pesti.

Simt si acum gustul ciorbei mancate in copilarie, in Delta, sub bolta de stuf, la lumina lampilor cu carbit, ca pe atunci romanul improviza, iar la Mila 23 nu era curent electric. Mirosul era de peste, de carbit de la lampi si de solutie pe baza de spirt cu care ne dadeam pe piele ca sa alungam tantarii.

Mi-aduc aminte de pestii aia mari de le iesea coada din farfurie si erau deliciosi – erau simpli, fierti in apa din Dunare, iar ciorba poate avea un pic de leustean din curte de la Babica. Si textura prea diferita nu avea nici pestele din saramura – peste la gratar inmuiat in zeama facuta cu apa fiarta, otet, ardei iute, usturoi, sare, piper si patrunjel verde, iar carnea lui era moale, dulce si se rupea in fibre.

Si, in fine, fie de la mine – pestele prajit – bucati, ca in Delta nu aveai cum sa prajesti un peste intreg, era prea mare, inmuiat in mujdei de usturoi.

Toata lumea manca peste prajit si era ceva absolut normal; acum as considera o blasfemie sa fac asta. Imi place carnea pestelui asa cum este ea – cu fibrele perfecte care se desfac rand pe rand – fiert in ciorba sau la gratar sau chiar si la steamer – stropit, dupa caz, cu usturoi, zeama de lamaie, cu ardei iute si patrunjel.

Nimic nu m-a oripilat pe lume mai tare decat sa vad cum isi bat unii oameni joc de peste: ars intr-o baie de ulei pana cand devine “crocant”, adica pana cand toata carnea lui dulce devine o crusta scarboasa invaluita in faina prajita. De neingaduit!

Si cat de prost gatesc unii peste, nestiind sa potriveasca textura pestelui cu modul de preparare – salau, stiuca – (pesti cu carnea mai tare) prajit, in loc sa ajunga in rasol sau, rafinamente, ca stiuca umpluta. Apoi, somn fiert ce capata textura de molusca, iar lista poate continua.

Pestele, atat de apa dulce, cat si marin, a fost una dintre resursele naturale pe care Romania le-a avut si nu le-a apreciat – poate unii va aduceti aminte, altii poate stiti de la parinti cat de ieftin era calcanul (care ne priveste acum de la gheata cu cei doi ochi pe-o singura parte de 80 lei/kg) si ca in armata, in anii ’80, soldatii mancau la popote (cele de pe malul marii, evident) calcan. Nu mai vorbesc de nisetru, pastruga, morun – vanati pana aproape de exterminare de calicia unora si nepasarea si neputinta altora.

So, pofta buna la merluciu congelat (pe cand era bunica fata) si la pangasius!

Leave a comment »

De ce nu este bine sa gatesti cu ulei de masline extravirgin si ce tip de ulei e potrivit pentru pregatirea mancarii


Tot vad pe la show-urile TV de gastronomie ca multi bucatari gatesc cu ulei de masline.

Imagine

Sursa foto: freedigitalphotos.net

Nu stiu ce fel de uleiuri folosesc ei, dar de ce nu este bine sa gatesti cu ulei de masline extravirgin – este destul de simplu. Fiecare ulei are un anumit punct de fumegare sau de ardere, iar din momentul in care ai depasit temperatura respectiva uleiul incepe sa degaje substante daunatoare (radicali liberi – cancerigeni).

Se intampla ca uleiul de masline extravirgin sa aiba un punct de fumegare destul usor de atins (in jur e 160 grade Celsius).

Pe de alta parte, se pare ca uleiurile rafinate sunt cele mai stabile la temperaturi inalte, urmate de cele semirafinate, in timp ce uleiurile nerafinate au puncte de fumegare mai scazute. Asa ca atentie si la uleiul de la tara! Acesta e mai sanatos pentru ca nu este “stors” de toti nutrientii ca uleiul rafinat gasit in magazine, dar este mai putin stabil la gatit.

Ca sa revenim la uleiul de masline – multi stiti ca cel extravirgin adevarat este la fel de rar precum aurul. Multe se dau a fi, dar de fapt nu sunt – unele nici nu sunt uleiuri de masline, unele nu sunt extravirgine, iar unele nu sunt nici una, nici alta. In supermarket este destul de putin probabil sa gasiti asa ceva. Atentie atunci cand le cumparati, chiar si la cele scumpe!

Pe de alta parte, uleiul rafinat de floarea soarelui sau cel rafinat de porumb au acelasi punct de fumegare, de 232 de grade Celsius, ceea ce le face destul de potrivite pentru gatit. Totusi, folosirea acestor uleiuri poate fi nesanatoasa si din alte puncte de vedere – fiind rafinate, nu au beneficii, precum vitaminele sau antioxidantii. De asemenea, dezechilibreaza balanta dintre acizii grasi – adica au prea mult omega 6 si prea putin omega 3.

O metoda buna si sanatoasa de a gati poate fi aceea in care fierbeti ingredientele sau le pregatiti la abur, iar la sfarsit, dupa ce s-au racit putin, puteti adauga cateva linguri de ulei.

Leave a comment »

Casuta de turta dulce


A fost un atelier pentru copii cu o tema foarte draguta – realizarea unei casute din turta dulce, lipita cu pasta de zahar.

Bineinteles, ca de cand am pus intrebarea: Dinu, ai vrea sa mergem la un atelier unde trebuie sa facem o casuta din turta dulce?, mi s-a raspuns cu o alta intrebare: Si, dupa aia, o mancam? Apoi, toata actiunea s-a desfasurat pe repede-inainte ca sa ajungem cat mai aproape de momentul cand mancam casuta.

Imagine

Atelier copii Casuta de turta dulce

Cam haos la partea de organizare la cei de la MiniartShow, mai ales ca pe site te lasa sa intelegi ca atelierul are loc la mall Vitan, ceea ce nu este adevarat. Asa ca ne-am trezit, noi doi, prietena mea Valentina (mama prietenei lui D, Victoria :P) si Victoria, duminica dimineata, cautand casute din turta dulce pe la mall, cand ele erau, de fapt, la Hobby Café. Pana la urma, am ajuns si la locul faptei, dar cu ceva peripetii.

Am facut niste casute tare dragute, pe care le-am lipit cu pasta de zahar, le-am decorat cu jeleuri, stelute de zahar si nuca de cocos colorata.

Nu va plictisesc mai mult, v-am facut si voua o propunere de activitate potrivita pentru o zi de iarna.

Sursa foto: Valentina 😛

Later edit: Cei de la atelier mi-au scris ulterior sa isi ceara scuze pentru incurcatura. Greseala-i omeneasca, se scuza 🙂

Comments (2) »

%d blogeri au apreciat asta: