Este adevărat că poți să te speli cu orice sau aproape orice săpun fără să fie o chestiune de viață și de moarte, mai ales pentru persoanele care nu au probleme sau sensibilități deosebite.
Și totuși, dacă poți folosi un săpun bun sau unul extraordinar, de ce nu?
Până acum ceva vreme, nu am dat importanță acestui aspect – am zis săpunul e săpun, importantă este igiena și cam atât, ales că nu am problem deosebite ale pielii (acne, dermatite, psoriazis etc) Însă acum când mă uit în urmă, știu. Știu diferența pe care o simte pielea mea, simt difența pentru părul meu (Ce legătură are cu săpunul? Vă explic imediat).
Sapun Alep
În primul rând, trebuie să subliniez un lucru: nu soda este cea de care trebuie să vă feriți într-un săpun pentru că… nu aveți cum. Definiția sapunului este practic substanța care rezultă în urma reacției dintre soda caustică și o grăsime (ulei vegetal sau grăsime animală). Asta nu înseamnă că săpunul va conține sodă pentru că aceasta va fi neutralizată de grăsimile cu care vine în contact (de obicei toți producătorii pun grăsimi în exces astfel încât să nu existe absolut niciun risc să rămână particule de sodă nereacționate).
Săpunul solid, așa cum îl știm noi astăzi, se pare că a fost inventat de arabi (până la acel moment în Europa se foloseau forme de săpun mai degrabă lichid, fără a ne închipui că oamenii se spălau prea mult la acel moment, adică secolul al XII-lea). Astfel, se spune că săpunul de Alep (oraș din Siria) este unul dintre cele mai vechi săpunuri din lume, pentru crearea lui folosindu-se sodă și ulei de măsline.
Săpunul de Alep se obține manual – uleiul de măsline și cel de dafin, împreună cu soda, se fierb timp de trei zile în cazane de cupru. Pasta verde obținută este răcită, întinsă pe o suprafață plană și uscată. După ce se întărește, se taie în cuburi și se ștanțează.
Experiența mea cu săpunul de Alep. Acesta poate avea un parfum foarte intens (cel cu ulei de dafin, cel cu lavandă sau cel cu lemongrass) sau un miros mai puțin intens, fără a fi parfumat (cel cu argilă roșie). Eu vorbesc de săpunurile de Alep produse de Finigrana, există și alte sortimente, alți producători.
Săpunul de Alep cu dafin împarte oamenii în două categorii clare și bine definite: cei care îl iubesc și cei care îl urăsc (aici mă refer strict la parfum). Nu știu care e faza cu pisicile, dar cele două pisici care au întâlnit cutiile de săpun cu miros de dafin au ”înnebunit” instantaneu – au început să se gudure, să miorlăie și să se frece de cutii.
Eu am folosit săpunul de Alep cu dafin 32% și pentru păr, dar încă nu o perioadă suficient de îndelungată ca să îmi pot face o părere. Prima dată când m-am spălat cu el, mi-a lăsat impresia că părut nu este clătit cum trebuie, însă după uscare s-a așezat foarte bine. Până la urmă, acest săpun nu distruge grăsimea naturală a părului și a pielii (fapt cu care noi suntem obișnuiți din cauza șampoanelor agresive care rad tot în calea lor și după aceea ne mirăm de părul uscat, aspru, deteriorat).
Efectele asupra pielii sunt evidente însă: pielea feței nu mai este uscată până la a forma coji și a fi imperios să folosesc o cremă de față. Pielea mâinilor – la fel, nu mai simt nevoia acută să mă dau cu cremă, așa cum se întâmpla mai demult, însă aici sunt mai mulți factori – și săpunul de Alep, și soluția ecologică de vase, și folositul de mănuși de menaj pentru orice trebușoară casnică, și purtarea intensivă a mănușilor în ex-sezonul rece.
În plus, folosesc săpunul de Alep și pentru igienă intimă (există și special – cel cu lavandă).
Săpunul pentru copii – da, și pe D, care are acum patru ani și jumătate aproape, îl spăl cu săpun de Alep, inclusiv pe cap, și lui îi place cum miroase. Este bun pentru bebeluși și copii.
Săpunul de Alep cu argilă roșie nu miroase deloc frumos (miroase a argilă, pământ), dar efectul asupra pielii e minunat.
Ce îmi mai place? Faptul că ține foarte- foarte mult. Știu, un săpun de Alep costă cam cât patru săpunuri ”bune” din supermarket. Nu ține chiar cât patru asfel de săpunuri, însă cât trei tot ține, în condițiile în care îl țin în savonieră la baie pentru uz la comun.
Cum recunoaștem un săpun de Alep original? În primul rând, este tăiat în cuburi, nu este niciodată dreptunghiular. Este marcat cu însemnul săpunului de Alep, iar cel de dafin trebuie să fie verde în interior din cauza conținutului de clorofilă.
Am folosit și săpun de Marsilia. De fapt, ideea acestui săpun a pornit tot de la cea a săpunului de Alep, procedeul de fabricație fiind asemănător. Mi s-a părut însă că mi se potrivește mai bine săpunul de Alep, fiind mai hidratant și apreciez mai mult parfumul său, însă cel de Marsilia a ținut surprinzător de mult, peste o lună de folosiri zilnice, la comun.
Săpun handmade de la târguri – am avut săpunuri bune, cu miros divin. Ceea ce nu mi-a plăcut însă din experiențele de până acum este faptul că după doar câteva spălări se ”evaporă”, chiar dacă a fost păstrat în mediu uscat.
Ați încercat săpunul de Alep sau săpunul de Marsilia? Cum vi s-a părut și ce recomandați?
Intr-o tigaie mai larga, incalziti siropul de orez impreuna cu untul de arhide si cel de migdale, la foc mic, pana devin cremoase.
Ecomami - scutece refolosibile, marsupii ergonomice, chestii eco si alte copilarii 