Posts tagged sling

Despre purtatul bebeluşilor, pe când babywearingul nu era o modă


„… întrucât autohtonii erau prolifici, aproape o femeie din două căra câte un prunc în spate – vreo doi de mână şi alţii, mai mărişori, după ea. Îndemânarea cu care se făcea încărcatul în spinare a micii odrasle mă fascina: femeia se îndoia puţin de şale, apuca copilul, gol-goluţ, de un braţ şi-l arunca în spinare ca pe o desagă, ală micu pica drept unde trebuia, cu burta lipită de spinarea mamei, cele două braţe, cuminţi, spre umerii ei, picioarele răscrăcănate cuprinzând-o de mijloc – şi atunci, femeia, lăsând copilul o clipă singur în echilibru, cu acelaşi gest larg arunca peste el broboada care înainte o încingea, şi acum îi cuprindea pe amândoi. Adesea, femeia mai înnoda o a doua broboadă, mai largă. Iar pe burtă nu făcea un nod adevărat, doar răsucea cele două capete ale broboadei în afară, minunea legilor fizice făcând orice tracţiune la spate să întărească înnădirea în faţă.

Mersul acestor femei, puţin aplecate înainte, cu odorul lor în spate, nu era lipsit de eleganţă. Femeile erau învăţate de mici să poarte o asemenea povară, că nu era rar să vezi fetiţe de zece- unsprezece ani ducând o surioară mai mică în spinare”.

Imagine

Sursa foto: pinterest.com

Continuarea se citeşte în cartea domnului Neagu Djuvara, „Amintiri din pribegie” (Ed. Humanitas, Bucuresti, 2011, pag 312), în care istoricul povesteşte, printre altele şi despre obiceiurile femeii din Niger, ţară în a cărei capitală, Niamey, şi-a petrecut 23 de ani în calitate de consilier diplomatic.

Căratul, purtatul sau încărcatul – preţiosul babywearing din zilele noastre…

Ce sling, ce wrap, ce marsupiu? O broboadă, două broboade….

Ce poziţie M sau broscuţă? Picioarele „răscrăcănate”… savuros domnul Djuvara, ca întotdeauna, şi un iubitor nativ de babywearing.

Leave a comment »

Cand renuntam la carucior?


Am renuntat de cateva luni bune la carucior, dar in urma cu cateva zile am pliat componentele si am spalat partile detasabile, apoi l-am trimis la depozit. Acum am simtit efectiv ca am incheiat o perioada. Dinu nu mai este un bebelus, ci un baietel.

Eu una renuntasem sa il mai iau pe D afara cu caruciorul chiar de cand a inceput sa faca primii pasi legati – pe la un an. Caruciorul l-am pastrat pentru orice eventualitate si pentru buni – ei ii era mai usor asa. Cred ca ne-a fost folositor in perioada cand D a fost foarte mic pentru ca acolo putea sa doarma linistit in timp ce il plimbam. Dupa ce am citit si invatat mai multe despre esarfele port-bebe si apoi am cumparat slingul, l-am folosit din ce in ce mai putin.

D este un copil cu foarte multa energie – acum coboara de pe tricicleta din mers, se urca singur pe scara toboganului si vrea sa sara din leagan in momentul in care s-a plictisit. Am auzit insa ca exista si copii mai cuminti 🙂 Totusi oricat de cuminte ar fi un copil, nu as putea incerca sa il tin cu forta in carucior. Un copil peste 2 ani, deci care poate sa mearga singur si intelege, mi se pare prea mare pentru carurior. Un copil de 3 ani in carucior mi se pare de-a dreptul exagerat! Si de multe ori, vad pe strada copii mult prea mari care stau apatici in carut. Am vazut ca exista carucioare care pot fi folosite pana la 4 ani!?!?!

Inainte sa se nasca Dinu consideram ca acest obiect este absolut indispensabil pentru un copil. Daca as da timpul inapoi, nici nu mi-as mai bate capul cu asta (as lua un wrap sau un marsupi plus si gata)

La plimbare

La plimbare am inceput sa folosim tricicleta. Numai ca lui D i-a placut foarte mult vreo doua saptamani, dupa care a inceput sa se cam plictiseasca. Totusi, acest vehicul nu il obliga sa stea prea mult nemiscat, fara sa poata sa se dea jos, fara sa alerge, sa se joace. Deci ne poate ajuta sa ajungem in parc (daca avem rabdare), iar acolo ne dam jos si incepem joaca.

Pe jos – exista si varianta aceasta, chiar daca in cazul nostru parcul este destul de departe. Pot exista si momente de indaratnicie – nu vrea nici sus, nici jos, nici sa mearga, nici sa stea sau vrea sa urce scarile de la nu stiu ce scara de bloc – aici trebuie sa avem rabdare pentru ca, de fapt, nu avem nicio treaba, doar am plecat la plimbare….

La treaba

Trebuie sa recunosc ca sunt destul de norocoasa si primesc mult ajutor. Asa ca nu se intampla foarte des sa fiu in situatia de a avea grija de D si a trebui sa rezolv ceva concomitent (cumparaturi, banca etc). Totusi, au fost situatii de genul acesta – in ultima perioada am apelat tot la tricicleta, iar inainte la sling. Am mers cu D inclusiv la conferinte si mi s-a parut confortabil. Oricum in Bucuresti este aproape imposibil sa urci un carucior in RATB/metrou.

Daca bebe sta numai in carucior, cum isi consuma energia?

Nu stiu alti copii cum sunt, dar dupa o tura in parc cu al meu, eu sunt epuizata, in timp ce el … poate da mici semne de oboseala, dar nu e obligatoriu… Din pacate, locuim la bloc – deci in casa nu isi poate consuma energia pentru ca nu are suficient spatiu. Daca afara l-as tine in carucior si nu ar putea sa alerge, sa se catere, sa se joace cum si-ar putea consuma energia in alt fel? Poate copiii din zilele noastre nici nu sunt prea agitati asa cum credem noi (uneori mergand pana la ADHD), ci pur si simplu au multa energie si trebuie lasati sa si-o consume…

Voi ce parere aveti? Cand ati renuntat la carucior sau cand va ganditi sa renuntati? V-a folosit sau mai mult v-a incurcat caruciorul? Poate avea partile lui bune, dar este total nepotrivit daca trebuie sa mergem cu RATB/metrou sau sa traversam zone pline de masini, cu strazi proaste etc…

Comments (5) »

Cateva randuri despre purtatul bebelusilor – si frumos, si sanatos


Nu sunt o experta in purtarea copiiilor, dar atat metoda, cat si ideea de a-l tine pe bebe aproape imi plac foarte mult.

Este unul dintre lucrurile pe care le-as fi pus pe lista celor de care imi pare rau ca nu am stiut inca de cand a aparut bebe. Am aflat cum e cu purtarea bebelusilor cand Dinu avea deja patru luni.

Studiind diferite tipuri de esarfe, am hotarat eu la acel moment ca cel mai bun pentru noi ar fi un sling cu inele – pentru argumentul ca se poate pune si da jos foarte usor, bebelusul poate sa vrea jos sau sa fie pus la loc la fel de usor. Intre timp, am mai incercat si alte mijloace de purtare – wrap, mei tai, soft structured carrier (SSC) – Manduca. Fiecare are avantajele si dezavantajele lui (se leaga mai greu, necesita timp pentru a invata, etc), dar cu putina rabdare veti descoperi mijloace prin care bebelusul sta confortabil si in siguranta, iar spatele dumneavoastra nu este fortat. Daca bebe ar fi fost mic, nou-nascut, atunci cand m-am hotarat sa cumpar o esarfa port-bebe probabil ca as fi ales un wrap.

Citind mai multe despre beneficiile purtatului si despre pozitia corecta in care sta bebelusul, acum ma uit compatimitor la parintii care folosesc marsupii clasice, iar copiii stau acolo atarnati, mai ales cu fata spre exterior.

In schimb, imi place foarte mult (si am vazut din ce in ce mai des) cand apare cate un tatic cu bebe in sling sau in wrap.

Ia uitati cine isi mai poarta copiii:

 

Esarfe port-bebe si marsupii ergonomice gasiti acum si in magazinul nostru, adica AICI.

 

Comments (5) »

Weekend cu Manduca la Busteni


In weekend am testat Manduca. Manduca este un soft structured carrier (SSC), mai exact un marsupiu inspirat de traditionalul mei tai.

Plecarea noastra pentru cateva zile la Busteni a fost determinata tocmai de faptul ca urma sa primim de la Cristina de la Hiphip.ro acest marsupiu pentru testare. Si fiind un port-bebe indicat pentru vacanta, am zis sa facem o excursie.

Partile bune ale lui Manduca sunt ca bebelusul sta corect (in pozitia M – „broscuta”) si ca poate rezista perioade mai lungi in port-bebe (cateva ore) spre deosebire de sling – esarfa port- bebe pe care o folosim noi in mod curent.

De fapt, eu l-am pus pe Dinu in Manduca si am mers din Busteni pana la Gura Diham si inapoi fara niciun fel de probleme, in conditiile in care eu am aproximativ 50 de kg, iar D in jur de 9. Deci am rezistat amandoi cam 4 ore.

Dinu a si dormit in port-bebe. Fiind cald, am transpirat amandoi in portiunea in care burtica lui statea pe a mea, insa pe spate, unde era protejat de Manduca cea din bumbac organic, Dinu nu a transpirat.

Inca ceva – poate a fost doar o impresie de-a mea, insa Manduca m-a facut sa imi corectez postura – sa nu stau cocosata, in ciuda greutatii pe care o purtam.

In fine, un singur inconvenient i-am gasit din punctul meu de vedere – ca nu am putut sa ma inchei singura la toate cataramele – la cea din spate am avut de fiecare data nevoie de ajutor.

Acum pe MANDUCA o poti cumpara si de AICI!

Comments (5) »

%d blogeri au apreciat asta: