Am renuntat de cateva luni bune la carucior, dar in urma cu cateva zile am pliat componentele si am spalat partile detasabile, apoi l-am trimis la depozit. Acum am simtit efectiv ca am incheiat o perioada. Dinu nu mai este un bebelus, ci un baietel.
Eu una renuntasem sa il mai iau pe D afara cu caruciorul chiar de cand a inceput sa faca primii pasi legati – pe la un an. Caruciorul l-am pastrat pentru orice eventualitate si pentru buni – ei ii era mai usor asa. Cred ca ne-a fost folositor in perioada cand D a fost foarte mic pentru ca acolo putea sa doarma linistit in timp ce il plimbam. Dupa ce am citit si invatat mai multe despre esarfele port-bebe si apoi am cumparat slingul, l-am folosit din ce in ce mai putin.
D este un copil cu foarte multa energie – acum coboara de pe tricicleta din mers, se urca singur pe scara toboganului si vrea sa sara din leagan in momentul in care s-a plictisit. Am auzit insa ca exista si copii mai cuminti 🙂 Totusi oricat de cuminte ar fi un copil, nu as putea incerca sa il tin cu forta in carucior. Un copil peste 2 ani, deci care poate sa mearga singur si intelege, mi se pare prea mare pentru carurior. Un copil de 3 ani in carucior mi se pare de-a dreptul exagerat! Si de multe ori, vad pe strada copii mult prea mari care stau apatici in carut. Am vazut ca exista carucioare care pot fi folosite pana la 4 ani!?!?!
Inainte sa se nasca Dinu consideram ca acest obiect este absolut indispensabil pentru un copil. Daca as da timpul inapoi, nici nu mi-as mai bate capul cu asta (as lua un wrap sau un marsupi plus si gata)
La plimbare
La plimbare am inceput sa folosim tricicleta. Numai ca lui D i-a placut foarte mult vreo doua saptamani, dupa care a inceput sa se cam plictiseasca. Totusi, acest vehicul nu il obliga sa stea prea mult nemiscat, fara sa poata sa se dea jos, fara sa alerge, sa se joace. Deci ne poate ajuta sa ajungem in parc (daca avem rabdare), iar acolo ne dam jos si incepem joaca.
Pe jos – exista si varianta aceasta, chiar daca in cazul nostru parcul este destul de departe. Pot exista si momente de indaratnicie – nu vrea nici sus, nici jos, nici sa mearga, nici sa stea sau vrea sa urce scarile de la nu stiu ce scara de bloc – aici trebuie sa avem rabdare pentru ca, de fapt, nu avem nicio treaba, doar am plecat la plimbare….
La treaba 
Trebuie sa recunosc ca sunt destul de norocoasa si primesc mult ajutor. Asa ca nu se intampla foarte des sa fiu in situatia de a avea grija de D si a trebui sa rezolv ceva concomitent (cumparaturi, banca etc). Totusi, au fost situatii de genul acesta – in ultima perioada am apelat tot la tricicleta, iar inainte la sling. Am mers cu D inclusiv la conferinte si mi s-a parut confortabil. Oricum in Bucuresti este aproape imposibil sa urci un carucior in RATB/metrou.
Daca bebe sta numai in carucior, cum isi consuma energia?
Nu stiu alti copii cum sunt, dar dupa o tura in parc cu al meu, eu sunt epuizata, in timp ce el … poate da mici semne de oboseala, dar nu e obligatoriu… Din pacate, locuim la bloc – deci in casa nu isi poate consuma energia pentru ca nu are suficient spatiu. Daca afara l-as tine in carucior si nu ar putea sa alerge, sa se catere, sa se joace cum si-ar putea consuma energia in alt fel? Poate copiii din zilele noastre nici nu sunt prea agitati asa cum credem noi (uneori mergand pana la ADHD), ci pur si simplu au multa energie si trebuie lasati sa si-o consume…
Voi ce parere aveti? Cand ati renuntat la carucior sau cand va ganditi sa renuntati? V-a folosit sau mai mult v-a incurcat caruciorul? Poate avea partile lui bune, dar este total nepotrivit daca trebuie sa mergem cu RATB/metrou sau sa traversam zone pline de masini, cu strazi proaste etc…
Ecomami - scutece refolosibile, marsupii ergonomice, chestii eco si alte copilarii 