Archive for Ingrijirea bebelusului

Iată ce spun mamele despre scutecele ecologice Greenty


În urmă cu câteva luni, am adus şi la Ecomami.ro scutecele ecologice de unică folosinţă Greenty, care conţin ceai verde vindecator şi benefic pentru bebeluşi.

Imediat după, m-am gândit că ar fi bine ca mamele să ştie ce cumpără ţinând cont că este vorba despre un produs nou pe piaţa românească invadată de scutece care mai de care pline de geluri şi chimicale. Aşa că am pornit o modestă campanie de testare printre mamicile bloggeriţe.

Scutecele Greenty au fost create într-un laborator din Noua Zeelandă, iar ceaiul verde care stă la baza acestui scutec ajuta la preintampinarea aparitiei de eruptii cutanate, iritarea pielii, zgarieturilor. În acelasi timp, activitatea bacteriană şi fungică este suprimată în mod eficient. Scutecele au benzi elastice moi şi confortabile.

În plus, miros foarte plăcut a ceai, aşa cum au remarcat şi mamele care le-au testat. Iată ce au scris ele:

Infoblogtester: Scutecele eco de unica folosinta GREENTY

Babygogoshel: Scutecele eco de unica folosinta – perfecte pentru funduletul de maimutica

Copilariafericita: Ne-am împrietenit cu scutecele Greenty

Ozzy: Review: Scutecele Greenty, ceai la purtator

Lecturidemamica: Cum e sa fii mama antreprenor – interviu cu Ioana (Ecomami)

Acest articol ar putea fi actualizat pe masura ce mamicile isi vor scrie review-urile pe bloguri.

Între timp, pot să vă spun că am făcut ceva clienţi fideli pentru aceste scutece pentru că revin şi le comandă periodic pentru copilaşii lor. Dacă aveţi întrebări, puteţi să îmi scrieţi la eco@ecomami.ro 🙂

Comments (1) »

Simplu si sanatos: veioza de sare


Eu am veioza de sare roz de vreo 8-10 ani. Mi-a placut mult ca design si am primit-o cadou, fara a sti ca ea are, de fapt, si beneficii pentru sanatate.

Este o optiune buna de inlocuitor de lampa de veghe, care face o lumina placuta in camera, potrivita pentru cei carora nu le place intunericul 😀 ca mine, dar suficienta cat sa puteti schimba scutece, de exemplu.
Image

Veioze exista si cu sare alba, unele cu sare de la Praid, insa a mea este roz si e mai draguta asa. De asemenea, exista si un fel de lampi din sare in care se poate pune o lumana, avand acelasi efect.

De fapt, cred ca vreo 3 ani veioza mea a stat frumos in debara pentru ca nu avea cine sa ii schimbe becul (v-am mai spus ca sunt lenesa, nu?), dupa ce s-a invrednicit unul din noi sa cumpere un bec, am constatat ca nu e bun si ca trebuie unul mic si rotund, nu lumanare, care nu se gaseste la orice colt de strada, ci in orice supermarket sau magazin de bricolaj (dar asta e greu…), asa ca scuze s-au tot gasit.

Asta pana a inceput „mania” veiozelor de sare si m-am dumirit si eu ce am in casa si imediat am cumparat bec si am pus-o in functiune.

Nu stiu daca e o simpla intamplare, insa din toamna veioza de sare a functionat in fiecare noapte si niciunul dintre noi, nici Dinu si nici eu (bolnaviciosii de serviciu)  nu am mai racit de atunci. De fapt, asta face veioza: ionizeaza aerul din incapere, ceea ce are beneficii asupra cailor respiratorii ajutand atat in preventie, cat si in procesul de insanatosire. E potrivita si pentru astmatici. E o mica salina la tine acasa. De asemenea, se spune ca aduce beneficii si psihicului, ajutandu-i si pe stresati.

In plus, ionii negativi ii neutralizeaza pe cei produsi de aparatura electronica, deci veioza este potrivita in incaperile unde aveti calculator, televizor, etc. Producatorii spun ca aerul ajunge sa aiba o compozitie asemanatoare cu cel de munte sau cu cel marin, dar sa nu exageram totusi…

Comments (4) »

Ce mi-as fi dorit sa am pentru bebe: cadita Tummy Tub


Cadita aceasta speciala pentru nou-nascuti a fost unul dintre obiectele recomandate de dr. William Sears, pediatrul care a revolutionat profesia de parinte si pus umarul la attachement parenting.Image

Atunci cand s-a nascut D nu exista in Romania asa ceva si, bineinteles, nici nu mi-am pus problema ca as putea sa ii fac baie bebelusului altfel decat la orizontala (automatismele de care e atat de greu sa scapam). Ceva mai tarziu, cand D avea deja cateva luni am vazut cadita Tummy Tub pe un site de attachment parenting si mi-a placut foarte mult ideea. Pentru baita bebelusului in cazul nostru era insa cam tarziu si am pus-o pe lista pentru viitor (stiti voi la ce ma refer).

Am vazut mai multe filmulete si am tot citit pareri despre aceasta cadita si mi-a placut felul in care reactioneaza bebelusii: fara spaima si fara tipete pentru ca bebe sta intotdeauna cu capul ridicat si nu il sperie nicio clipa posibilitatea ca ar putea ca apa sa ii ajunga pe fata sau in nas. De fapt, ca adulti, nu-i asa ca aveti un mic moment de teama de o fractiune de secunda atunci cand trebuie sa va intindeti pe spate in cada? Atunci de ce ar fi altfel pentru bebelusii foarte mici mai ales in conditiile in care ei nu ar putea reactiona daca apa le-ar ajunge pe fata?

ImageIn plus, cadita le ofera senzatia unui loc cald si placut, amintindu-le de vremea cand se aflau in siguranta in burtica, ea fiind creata special pentru acest lucru.

Un alt argument important pe care l-as mentiona este acela ca bebe va tot timpul acoperit de apa calda, nu ca intr-o cada obisnuita unde trebuie sa pui foarte putina ca sa nu ii ajunga in urechi si pe fata.

De asemenea, sa faci baie bebelusului in acest lighenus este foarte confortabil – poti sa faci acest lucru chiar si stand pe un scaun. Materialul din care este realizata nu contine BPA si este biodegradabil.  Optional, poti folosi un suport pentru cadita pentru a-ti usura munca. Acesta ulterior se poate transforma in scaunel, cutie de depozitare jucarii sau inaltator pentru ca odrasla sa ajuna la chiuveta sau la toaleta.

Fiind adus in mod oficial de putin timp in Romania, am gasit putine resurse in limba romana (astept in continuare sugestii), insa iata ce spun alti parinti:

Tummy Tub, printre lucrurile utile pentru bebe

Cum sa calmezi un bebelus

Tummy Tub poate fi folosit la orice varsta 

Top 10 motive sa iubesti Tummy Tub

Instructiuni pas cu pas pentru baia in Tummy Tub

Comments (3) »

Cateva lucruri bune


Primul dintre ele este ca am schimbat gazduirea site-ului Ecomami.ro si lucrurile se misca mult mai bine. Deci nu va mai enervati asteptand ca site-ul sa se incarce si faceti cumparaturi in voie.

Al doilea lucru bun este ca avem noi produse la promotii: cosmeticele organice pentru bebelusi si mamicile lor Vital Touch au preturi mici si atractive, tinand cont de calitatea lor exceptionala.

Al treilea anunt pozitiv este ca promotiile la hainute, scutece, saci de dormit si celalalte produse Lotties raman pe site pana la finalul lunii ianuarie.

Ultimul anunt, dar nu cel din urma, este ca din februarie cel mai probabil ne vedeti gasi permanent pe un site de cashback, deci pentru fiecare comanda veti putea lua ceva banuti inapoi. La momentul respectiv va voi spune mai multe. Pana atunci insa, va invit in magazinul nostru virtual Ecomami.ro!

Leave a comment »

Cat de greu e sa faci… orice, cu un copil mic


Inainte sa fiu insarcinata cu Dinu, faceam ceva … de 3-4 ori pe saptamana. O data- de doua sau de trei ori mergeam la sala, in ultimii ani, sau ieseam in oras la film, la teatru sau la bere. Sunt o fiinta sociala, am nevoie de oameni. Imi place sa cunosc oameni noi, sa stiu cu ce se ocupa, ce gandesc, ce mananca, ce beau, cu cine sunt prieteni. Nu la modul tzatzesc, ci la modul… vreau sa cunosc tipologii de oameni.

Gravida am iesit in oras, dar nu exagerat, am suferit de sentimentul acela “de a face cuib”, asa ca am mers de multe ori acasa dupa serviciu, foarte impacata. E adevarat ca in perioada de sarcina am preferat sa lucrez in schimbul 2 (ieseam la 22.00), asa ca mi-ar fi fost greu sa ies in oras in perioada respectiva. Am citit, m-am uitat la filme pe PC (inclusiv la seriale pierdere de vreme).

Primele saptamani, primele luni

Nu stiu sincer cum reusesc alte femei sa plece de acasa dupa 2 saptamani, dupa 3 luni de la nastere, fara bebe. Probabil ca este vorba de laptele praf. Eu vreo sase luni nu am fost decat cu Dinu in brate, 70- 80% din timp la tzitzi. Nu ca ar fi fost ceva rau. A fost o perioada grozava. Imi pare rau ca nu am mai multe poze din perioada respectiva. Un nou nascut iti umple timpul atat de bine incat de abia dupa 2 ani realizezi ca s-au dus peste 700 de zile…

Sincer, nu stiam foarte bine ce ma asteapta inainte de nastere. Nu stiam aproape nimic despre cezariana (ma asteptam sa nasc natural), nu stiam foarte multe despre alaptare (ma asteptam sa vina natural. Asa a si fost, dar ceva info in plus ar fi fost utila). Da, ar fi fost utile la inceput blogurile lui Rox Dudus si Zoozie Mami cu toate posturile lor despre alaptare!

“N-am vazut niciun film in ultimele 2 saptamani!”

Era vorba despre o tipa care nascuse de doua saptamani si care se plangea ca nu mai vazuse niciun film in aceasta perioada! Altele se asteapta ca dupa 8 saptamani bebelusul sa doarma neintors 8 ore pe noapte sau mai mult! Doamnelor, va dau vesti triste – Dinu nici acum (la un an si mai bine de zece luni nu doarme opt ore legate)!

Pe de alta parte, ca un nou-nascut sa doarma atat de mult fara sa suga este calea sigura spre deshidratare si spre luat prea putin in greutate. Eu, una, imi amintesc ca il trezeam pe Dinu la maximum 6 ore, pentru tzitzi, atunci cand era nou-nascut. Bebelusii de cateva saptamani pot fi foarte somnolenti – se poate sa ii intereseze nani mai mult decat tzitzi! Asta nu inseamna ca trebuie sa le dam rapid lapte praf ca sa se sature, ci trebuie sa ii punem mai des la san, chiar daca trebuie sa ii trezim pentru asta!

Revenind, celor care vor sa vada un film in primele saptamani de viata ale copilului le dau din nou vesti triste: cred ca am vazut un film sau maximum doua in primul an de viata al lui D…

N-am iesit in oras in primul an

Offf! Cam asa este! Eu care m-as fi dus la toate petrecerile! De putine ori (2-3 ori) am iesit in primul an de viata al lui Dinu! De pe la 7-8 luni insa am reinceput sa merg constant la Pilates (la Studio Pronatalita mergeam atunci).

In al doilea am iesit de mai multe ori, uneori cu D, alteori fara D. Cu Dinu, bineinteles in locuri si la ore rezonabile! Bineinteles, nu ca s-ar putea sta la masa sau la vorba cand este un toddler in zona :))

Dificultati

Cel mai greu dintre toate este sa schimbi un scutec intr-un loc care nu are absolut nicio facilitate in acest sens. Adica intr-o toaleta de 1,5X1,5 m, de masa de infasat nici nu se pune problema. Singura. Pentru ca partenera de cafea este tot o mamica insotita de bebe, deci nu te poate ajuta. Foarte funny!

D, in schimb, si-a gasit momentul potrivit sa necesite urgent schimbarea scutecului la aproape toate restaurantele, terasele si cafenelele in care a intrat + la Carturesti si MTR :))  Viata de parinte…

In destule restaurante gasesti scaunel de masa pentru copii, dar loc de schimbat scutecul no way! La mall da, exista, dar acolo nu am avut nevoie :))

Alte dificultati – mersul cu RATB sau cu metroul – bineinteles cu Marsupi Plus, nici nu indraznesc sa mai ridic problema caruciorului (caz in care esti sechestrata la domiciliu sau in parcul din cartier). Oricum, chiar si asa – pentru mersul cu RATB+ toddler iti trebuie ceva dorinta si determinare sa ajungi intr-un anume loc.

Mustrari de constiinta

Acum, ca D se duce la gradinita nu ma mai duc nici la sala. Pentru ca antrenamentele se faceau de la 6 sau de la 7 seara, iar eu doar cu putin mai devreme il iau pe D de la gradi. Acum avem doar cateva ore pe zi de petrecut impreuna si nu mai pot sa le irosesc plecand cu alte activitati. Din acelasi motiv, am renuntat si sa ies fara el. Duminica am fost impreuna la mall si ne-am simtit foarte bine – am impartit o pizza mica si un fresh de portocale, D s-a dat pe toate toboganele si in cate jucarii mi s-au parut potrivite pentru varsta lui. Astept cu nerabdare momentul potrivit sa mergem la teatru si la film!

Sambata am fost putin in Piata Ateneului cu D si cu buni – canta Grigore Lese+ un ansamblu de iranieni in cadrul Festivalului George Enescu! Nu am putut sta pe loc sau asculta ceva! Nici altii din jurul nostru… am plecat destul de repede 🙂

Comments (24) »

Prima saptamana de gradinita


Cand am fost la inscriere, asa cum am povestit si in primul post despre mersul la gradinita, Dinu s-a jucat frumos in curte cu ceilalti copii, fara sa remarce lipsa noastra (mersesem inauntru sa vorbim despre conditii, contracte etc.).

Urmatoarea data cand am mers a fost cu o zi inainte de inceperea oficiala. D a stat din nou in curte, s-a jucat copiii fara probleme, insa eu am fost de fata si am stat aproximativ 30 de minute. Daca am incepe gradinita din nou, l-as duce 30 de minute sa se joace acolo cu o saptamana inainte in fiecare zi (mintea de apoi).

La prima vizita, am cunoscut-o pe educatoarea lui si i-am explicat ca el va merge la gradi si va sta cu miss.

Plansul

Da, a plans. Nu pot spune ca sunt foarte impacata ca am procedat asa, insa nu cred nici ca alta varianta ar fi functionat, deci probabil ca ajungeam tot aici.

De obicei, educatoarele de la Conil ii iau pe copii rapid si incearca sa le distraga atentia spre jucarii si spre colegi. Nu stiu daca este o metoda invechita si daca ar trebui sa stau cu el pana se obisnuieste mai mult cu oamenii si cu locul. Totusi, mi-am pus si intrebarea cum ar fi daca n parinti ar sta cu copiii in spatiul destul de limitat de la Conil din 13 septembrie.

Dupa numai cateva zile, a inceput sa planga din ce in ce mai putin. Joi, in exact a opta zi de gradi a avut doar o tentativa de plans si chiar mi-a facut “pa” din proprie initiativa, stia deja ca voi pleca.

In primele zile si-a adus aminte destul de des de mami si a plans, mi-a povestit educatoarea, insa dupa 4-5 zile nu am mai insemnat nimic pentru el :((

Dimineata cand traversam intersectia, el ghemuit in Marsupi Plus, se strange si mai tare de mine, recunoscand zona si ca ne apropiem de gradinita.

L-am luat de obicei in jur de 16.30 – 17.00 si se mai intristeaza cand vede alti parinti care vin mai devreme. In primele zile cand ma vedea striga un “mami” plangacios si se repezea la mine, acum striga acelasi “mami”, dar mai putin plangacios, apoi isi continua activitatea fara sa ma mai bage in seama. Banuiesc ca este un fel de pedeapsa. Dupa cateva minute, imi arata poarta sa plecam.

Program

Ooooo, da! Doar ce ma plangeam ca nu are copilul program!

Se trezeste dimineata in jur de 7.30- 8.00.

Ne pregatim, mananca o banana pe drum de obicei, ajungem la gradi in jur de 8.30- 9.00.

Isi ia micul dejun, se joaca.

Doarme la pranz, de la 13 -13.30, fara probleme, max 2,5 ore (?!?), adica mult.

Se mai joaca, il luam pe la 16.30- 17.00.

Ajungem acasa cu o foame de lup si mananca aproape fara comentarii tot ce i se ofera.

Ne schimbam, mai iesim pe afara.

Mananca din nou, face baita protestand in ultimele zile (probabil de oboseala).

Cade lat la 21.30 (?!?!) aproape fara comentarii 😀 El, acel copil care ne sarea in cap pana la 12 noaptea 🙂 Gradi i-a venit de hac!

Crize

Sta el fara mine la gradi, dar nu pot sa spun ca nu imi simte lipsa. Asta se traduce in faptul ca acasa nu  pot nici macar sa mai ies din camera ca incepe sa strige si sa planga dupa mine. Nu pot sa intru in baie ca aud batai in usa si strigate “mami, mami, mami”. Se mai intampla insa si inainte sa mearga la gradi.

Se intelege bine cu educatoarea, o ajuta, ii aduce servetelele sau jucariile, imparte jucariile cu ceilalti copii, asa cum i-a explicat miss ca trebuie sa faca, comunica atat cat poate cu ea, danseaza, deseneaza. Totusi, se intampla sa iesim din gradinita si sa avem parte de crize de furie – aruncat pe jos, urlete, muscat. Despre asta voi scrie mai mult cand voi fi in masura sa spun ca le-am depasit si cum am facut 😀 Mai avem de lucru la asta.

Mi-ar fi placut sa ii acord inca un an cu mine, sa se apropie de varsta de 3 ani, cand ar fi inteles mai mult din ceea ce se intampla si as fi putut sa ii explic si mai bine ca mami va veni intotdeauna sa il ia acasa si ca nu l-as lasa niciodata acolo. Insa, din pacate, nu se poate. Ma consolez cu ideea ca este bine ingrijit, ca are un program mai bun decat as fi putut eu sa ii fac vreodata, ca mananca si doarme mai mult decat atunci cand statea doar cu mine si ma facea sa ii dau tzitzi de zeci de ori pe zi, si ca se joaca cu copiii, ceea ce lui ii place foarte mult.

Comments (19) »

Nani nani


Capitolul “program” si mai ales capitolul “program de somn” a fost unul dintre esecurile mele in ceea ce il priveste pe Dinu. Incep asa cu toata sinceritatea pentru ca este unul dintre aspectele pentru care imi fac mea culpa. Cunoscand personajul principal, se prea poate nu fi reusit mai mult nici daca ma straduiam mai mult, insa ar fi trebuit probabil sa ma straduiesc mai mult.

Oricum, asa mama, asa copil. Nici eu nu am un program de somn prea stabil sau bine pus la punct, asa ca … de la cine sa invete?

Mai mult decat atat, unii sustin ca programul de somn al mamei in timpul sarcinii il influenteaza pe cel al bebelusului. La noi s-a potrivit destul de bine.

In ultimele doua luni de sarcina am stat mult in fata calculatorului. Lucram la ceva care ma tinea pana pe la 11- 12 noaptea la pc, apoi dadeam drumul la cateva episoade din Anatomia lui Grey, apoi cand s-a terminat am luat-o cu Dr House, iar apoi cu alte filme. Ma prindea dimineata (4-5) pe scaunul de la birou. Bineinteles, dormeam apoi un somn chinuit de gravida care se prelungea inspre pranz. Nu am fost niciodata o persoana matinala si nici nu cred ca mai exista sanse ca ceva sa ma faca vreodata sa pot sa gandesc cum trebuie daca pasesc la ora 7 in birou. De fapt, sincer sa spun nici ora 9 nu imi pica prea bine. In fine,  postul asta nu este despre programul meu de somn, ci despre al lui Dinu.

Cand am iesit din maternitate, Dinu, ca multi nou-nascuti, era somnolent. Dormea si 6 ore legate daca il lasam. Dar asta a durat 2-3 saptamani. Apoi au inceput colicile. Si colicile ne-au tinut sarind in pat, in timp ce D ne urla in brate, timp de 2-3 luni. Stiu ca plangea foarte mult si ca totul incepea pe seara, pe la 7-8, iar uneori ne prindea 5 dimineata, fara sa reusim sa il adormim sau adormea putin, iepureste, apoi se trezea din nou urland. Perioada aia mi se pare atat de indepartata, parca ar fi trecut o mie de ani de atunci, dar de fapt n-au trecut nici doi ani.

Dupa ce reuseam sa il adormim, franti de oboseala, somnul nostru se prelungea si el spre pranz, de multe ori dormeam impreuna pana la 12. Cand perioada colicilor s-a terminat, D a inceput sa se culce mai devreme, pe la 11, si se si trezea mai devreme pe la 10 dimineata. Bineinteles, cu suptul de rigoare pe timpul noptii – uneori din 30 in 30 de minute.

Numai ca programul lui nu s-a mai schimbat foarte mult de atunci. Poate doar in sensul ca acum, uneori, se culca la 12. Da, noaptea.

De ce? Pentru ca are foarte multa energie pe care in casa nu reuseste sa si-o consume. Pentru ca are foarte multa energie pe care, uneori nici afara nu poate sa si-o consume. Cum stam la bloc, intr-un cartier care duce mare lipsa de parcuri, preferam uneori sa ramanem prin imprejurimi si nu mai ajungem in parc pentru ca… pur si simplu nu se poate.

Cum?

Asta e un chin. Intr-adevar cat a fost bebe mic, D adormea la tzitzi. Dar asta a fost o perioada, si a trecut de mult. Apoi au inceput altele, cu cantat, cu plimbat prin casa, cu leganat, cu stins toate luminile si bagat toata familia in acelasi pat (ca de obicei). De cele mai multe ori, nimic nu da rezultate. Adica pana la urma da, dar ni s-a intamplat de atatea ori ca noi sa adormim, iar Dinu nu. Ni s-a intamplat de atatea ori sa dam stingerea, iar D sa ne mai sara in cap inca o ora (la propriu).

Maleficul leganat

Tati si cele doua bunici (buni si babi) pot. Mami nu poate. Am incercat si probabil ca voi mai incerca, dar nu imi iese. D da din picioare, se elibereaza si fuge. Eventual bazaie…

Somnul de pranz

Asta functiona pana acum vreo 2 luni. Chit ca somnul de pranz avea loc la … 7 seara. S-a mai intamplat. Copilul s-a trezit tarziu, nu si-a consumat energia, nu a fost chip sa doarma. De vreo 2 luni are zile in care se intampla sa nu mai doarma deloc la pranz. E adevarat cade rapus la 8-9. Si atunci: sa inceapa distractia! (filme, muzica :P)

La pranz poate sa doarma 45 de minute sau 3 ore. Cu tzitzi, cu perna, cu muzica de nani, cu toata lumea in pat… toate variantele posibile incercate. Uneori dureaza o ora pana adoarme.

Iepureste

De foarte multe ori, dupa indelungi stradanii, reusim sa il adormim insa doarme iepureste.  La cel mai mic zgomot sau fara niciun zgomot se trezeste plangand. Si asta se intampla si de 3-4 ori la rand. Uneori doarme foarte prost noaptea si la pranz trage la aghioase 3 ore, foarte profund, poti sa tai lemne langa el…

Alaptatul pe timpul noptii

De multe ori. Cand era bebe mic se trezea si de zece ori intr-o noapte. Si acum se poate intampla sa se trezeasca de multe ori pe timpul noptii, dar in mod normal se trezeste prima data spre dimineata, pe la 6-7. Suge si culca la loc, doar e prea devreme pentru un copil care s-a culcat la 11-12 noaptea.

La gradi

Am incurcat-o rau de tot!  La gradinita mergem pe 1 septembrie, deci peste 3 zile. Programul incepe la 7.30, deci cel tarziu la 6.30 ne trezim. O sa fie cu lacrimi, dar sper sa supravietuim…

Marea mea intrebare este cum va fi somnul de pranz de la gradi. Se poate sa cada rapus din cauza trezirii matinale sau se poate sa faca ditamai circul din cauza oboselii si sa nu se culce.

Imi amintesc ca in toata copilaria mea as putea sa numar pe degete de cate ori am dormit la pranz. Frate-meu era spaima gradinitei: nu numai ca nu dormea el, dar nu lasa nici pe altii … Oare se ia?

P.S. Cautam o poza pentru post si am dat de pozele de la botezul lui Dinu. Btw – se spune ca dupa botez, copiii dorm linistiti. Al nostru nu a dormit nicio secunda!

Comments (14) »

%d blogeri au apreciat asta: