Stim, multi dintre noi, ca jocul este foarte important pentru copii si adolescenti, dar si pentru adulti. „Daca-i copil, sa se joace, daca-i cal, sa traga; daca-i popa, sa citeasca” – spunea tatal lui Nica. OK, am priceput cu jocul, dar cum ramane cu jucariile?
Vedem peste tot – in filme, la stirile cu vedete, in ziare cum pregatesc viitorii parinti camera pentru bebe in care apare nelipsit (cel putin) un ursulet, catelus, iepuras… Apoi prietenii vin si ei cu jocuri, mingii, plusuri, papusi, masinute… Nici nu am fi parinti buni daca bebele nostru nou nascut nu ar avea deja cativa saci de jucarii…
Are nevoie cu adevarat bebe de jucarii?
Jucariile sunt importante si el ar putea avea nevoie de jucarii mai mult decat ne dam noi seama. De fapt, scriind acest text am vrut sa minimizez importanta jucariilor, agresata de toate imaginile prezentate in mass-media, filme si comercianti care vor sa ne spuna ca bebe are nevoie de o armata de jucarii.
De la 3 luni, lui D i-a placut foarte mult un centru de activitati- salteluta pe care si-a petrecut ore bune. Insa, dupa ce fascinatia s-a terminat nu i-a mai starnit un asa un interes nicio alta jucarie. Asta pentru ca prefera sa studieze mai mult decat sa se joace propriu-zis – iar asta insemna ca studia cateva minute toate jucariile pe care le primea, la fel cum facea cu orice alt obiect. Mi-am zis ca probabil jucariile sunt mai mult pentru parinti. Nici vorba sa doarma cu ursuletul, imaginile clasice..
Lucrurile s-au schimbat dupa 1 an
Cam aceasta a fost varsta la care au inceput sa il incante jucariile si se joace cu adevarat cu ele timp de mai multe minute. I-a placut de la inceput un blender care canta si invarte cuburi. De asemenea, ii mai plac mingea, pianul, masinutele, dar si o jucarie cu cercuri de lemn care intra pe un suport, fiind fascinat de zgomotul pe care il faceau cercurile in contact cu parchetul … Ii mai place trenuletul chow-chow, dar mai are pana sa se joace “organizat” cu el.
Nu a bagat aproape deloc in seama jucariile “care nu fac nimic” de genul plusuri, jucarii de plastic care chitaie…
Si totusi cu ce ne jucam?
Orice obiect e jucarie. Mai ales obiectele cu care se “joaca” adultii. Problema este, bineinteles, ca majoritatea sunt periculoase pentru bebe. Incet-incet el trebuie sa le descopere insa, intai pe cele inofensive, apoi si pe celelalte supravegheat. Daca nu il lasam niciodata sa incerce cum va sti apoi sa le foloseasca?
Ce spun specialistii?
Ana Savin defineste “jucarie” drept “orice obiect cu care un copil se poate juca”. Ea recomanda doua tipuri de jucarii – pentru interior si pentru exterior, care sa dezvolte grupele de muschi mari si mici, dar si imaginatia. Dintre exemplele pe care le ofera – jocul la nisip cu galetusa si lopatele este important. De asemenea, incurajeaza jocurile creative – de exemplu putem sa ii oferim copilului o panza pe care o va folosi pentru a construi un cort.
Francoise Dolto sustine insa ca jucariile pot folosi pentru marcarea teritoriului – o posibila explicatie pe care o ofera pentru momentele in care copilul vine, imprastie toate jucariile, apoi pleaca fara a se juca cu nimic.
Iata ce o sfatuieste Dolto pe o mama care urmeaza sa isi lase bebelusul de numai 3 luni cateva ore pe zi in grija bunicii: “E bine sa aiba la el cateva lucruri de la mama sa, sa-i poata simti mirosul, precum si cateva jucarii pe care le are acasa, care sa fie duse si aduse de fiecare data la si de la bunica, dar si jucarii pe care le va gasi intotdeauna acolo si pe care, dupa un timp, le va aduce acasa la parintii sai, tot asa cum altele vor fid use si lasate la bunica. (…) Acest copil va avea pur si simplu doua locuri unde se va simti la fel de bine”.
Bibliografie:
Ana Savin – Totul se intampla inainte de 6 ani
Francoise Dolto – Cand apare copilul, Editura Trei
Ecomami - scutece refolosibile, marsupii ergonomice, chestii eco si alte copilarii 