Archive for septembrie 13, 2011

Cat de greu e sa faci… orice, cu un copil mic


Inainte sa fiu insarcinata cu Dinu, faceam ceva … de 3-4 ori pe saptamana. O data- de doua sau de trei ori mergeam la sala, in ultimii ani, sau ieseam in oras la film, la teatru sau la bere. Sunt o fiinta sociala, am nevoie de oameni. Imi place sa cunosc oameni noi, sa stiu cu ce se ocupa, ce gandesc, ce mananca, ce beau, cu cine sunt prieteni. Nu la modul tzatzesc, ci la modul… vreau sa cunosc tipologii de oameni.

Gravida am iesit in oras, dar nu exagerat, am suferit de sentimentul acela “de a face cuib”, asa ca am mers de multe ori acasa dupa serviciu, foarte impacata. E adevarat ca in perioada de sarcina am preferat sa lucrez in schimbul 2 (ieseam la 22.00), asa ca mi-ar fi fost greu sa ies in oras in perioada respectiva. Am citit, m-am uitat la filme pe PC (inclusiv la seriale pierdere de vreme).

Primele saptamani, primele luni

Nu stiu sincer cum reusesc alte femei sa plece de acasa dupa 2 saptamani, dupa 3 luni de la nastere, fara bebe. Probabil ca este vorba de laptele praf. Eu vreo sase luni nu am fost decat cu Dinu in brate, 70- 80% din timp la tzitzi. Nu ca ar fi fost ceva rau. A fost o perioada grozava. Imi pare rau ca nu am mai multe poze din perioada respectiva. Un nou nascut iti umple timpul atat de bine incat de abia dupa 2 ani realizezi ca s-au dus peste 700 de zile…

Sincer, nu stiam foarte bine ce ma asteapta inainte de nastere. Nu stiam aproape nimic despre cezariana (ma asteptam sa nasc natural), nu stiam foarte multe despre alaptare (ma asteptam sa vina natural. Asa a si fost, dar ceva info in plus ar fi fost utila). Da, ar fi fost utile la inceput blogurile lui Rox Dudus si Zoozie Mami cu toate posturile lor despre alaptare!

“N-am vazut niciun film in ultimele 2 saptamani!”

Era vorba despre o tipa care nascuse de doua saptamani si care se plangea ca nu mai vazuse niciun film in aceasta perioada! Altele se asteapta ca dupa 8 saptamani bebelusul sa doarma neintors 8 ore pe noapte sau mai mult! Doamnelor, va dau vesti triste – Dinu nici acum (la un an si mai bine de zece luni nu doarme opt ore legate)!

Pe de alta parte, ca un nou-nascut sa doarma atat de mult fara sa suga este calea sigura spre deshidratare si spre luat prea putin in greutate. Eu, una, imi amintesc ca il trezeam pe Dinu la maximum 6 ore, pentru tzitzi, atunci cand era nou-nascut. Bebelusii de cateva saptamani pot fi foarte somnolenti – se poate sa ii intereseze nani mai mult decat tzitzi! Asta nu inseamna ca trebuie sa le dam rapid lapte praf ca sa se sature, ci trebuie sa ii punem mai des la san, chiar daca trebuie sa ii trezim pentru asta!

Revenind, celor care vor sa vada un film in primele saptamani de viata ale copilului le dau din nou vesti triste: cred ca am vazut un film sau maximum doua in primul an de viata al lui D…

N-am iesit in oras in primul an

Offf! Cam asa este! Eu care m-as fi dus la toate petrecerile! De putine ori (2-3 ori) am iesit in primul an de viata al lui Dinu! De pe la 7-8 luni insa am reinceput sa merg constant la Pilates (la Studio Pronatalita mergeam atunci).

In al doilea am iesit de mai multe ori, uneori cu D, alteori fara D. Cu Dinu, bineinteles in locuri si la ore rezonabile! Bineinteles, nu ca s-ar putea sta la masa sau la vorba cand este un toddler in zona :))

Dificultati

Cel mai greu dintre toate este sa schimbi un scutec intr-un loc care nu are absolut nicio facilitate in acest sens. Adica intr-o toaleta de 1,5X1,5 m, de masa de infasat nici nu se pune problema. Singura. Pentru ca partenera de cafea este tot o mamica insotita de bebe, deci nu te poate ajuta. Foarte funny!

D, in schimb, si-a gasit momentul potrivit sa necesite urgent schimbarea scutecului la aproape toate restaurantele, terasele si cafenelele in care a intrat + la Carturesti si MTR :))  Viata de parinte…

In destule restaurante gasesti scaunel de masa pentru copii, dar loc de schimbat scutecul no way! La mall da, exista, dar acolo nu am avut nevoie :))

Alte dificultati – mersul cu RATB sau cu metroul – bineinteles cu Marsupi Plus, nici nu indraznesc sa mai ridic problema caruciorului (caz in care esti sechestrata la domiciliu sau in parcul din cartier). Oricum, chiar si asa – pentru mersul cu RATB+ toddler iti trebuie ceva dorinta si determinare sa ajungi intr-un anume loc.

Mustrari de constiinta

Acum, ca D se duce la gradinita nu ma mai duc nici la sala. Pentru ca antrenamentele se faceau de la 6 sau de la 7 seara, iar eu doar cu putin mai devreme il iau pe D de la gradi. Acum avem doar cateva ore pe zi de petrecut impreuna si nu mai pot sa le irosesc plecand cu alte activitati. Din acelasi motiv, am renuntat si sa ies fara el. Duminica am fost impreuna la mall si ne-am simtit foarte bine – am impartit o pizza mica si un fresh de portocale, D s-a dat pe toate toboganele si in cate jucarii mi s-au parut potrivite pentru varsta lui. Astept cu nerabdare momentul potrivit sa mergem la teatru si la film!

Sambata am fost putin in Piata Ateneului cu D si cu buni – canta Grigore Lese+ un ansamblu de iranieni in cadrul Festivalului George Enescu! Nu am putut sta pe loc sau asculta ceva! Nici altii din jurul nostru… am plecat destul de repede 🙂

Comments (24) »