Inainte sa fiu insarcinata cu Dinu, faceam ceva … de 3-4 ori pe saptamana. O data- de doua sau de trei ori mergeam la sala, in ultimii ani, sau ieseam in oras la film, la teatru sau la bere. Sunt o fiinta sociala, am nevoie de oameni. Imi place sa cunosc oameni noi, sa stiu cu ce se ocupa, ce gandesc, ce mananca, ce beau, cu cine sunt prieteni. Nu la modul tzatzesc, ci la modul… vreau sa cunosc tipologii de oameni.
Gravida am iesit in oras, dar nu exagerat, am suferit de sentimentul acela “de a face cuib”, asa ca am mers de multe ori acasa dupa serviciu, foarte impacata. E adevarat ca in perioada de sarcina am preferat sa lucrez in schimbul 2 (ieseam la 22.00), asa ca mi-ar fi fost greu sa ies in oras in perioada respectiva. Am citit, m-am uitat la filme pe PC (inclusiv la seriale pierdere de vreme).
Primele saptamani, primele luni
Nu stiu sincer cum reusesc alte femei sa plece de acasa dupa 2 saptamani, dupa 3 luni de la nastere, fara bebe. Probabil ca este vorba de laptele praf. Eu vreo sase luni nu am fost decat cu Dinu in brate, 70- 80% din timp la tzitzi. Nu ca ar fi fost ceva rau. A fost o perioada grozava. Imi pare rau ca nu am mai multe poze din perioada respectiva. Un nou nascut iti umple timpul atat de bine incat de abia dupa 2 ani realizezi ca s-au dus peste 700 de zile…
Sincer, nu stiam foarte bine ce ma asteapta inainte de nastere. Nu stiam aproape nimic despre cezariana (ma asteptam sa nasc natural), nu stiam foarte multe despre alaptare (ma asteptam sa vina natural. Asa a si fost, dar ceva info in plus ar fi fost utila). Da, ar fi fost utile la inceput blogurile lui Rox Dudus si Zoozie Mami cu toate posturile lor despre alaptare!
“N-am vazut niciun film in ultimele 2 saptamani!”
Era vorba despre o tipa care nascuse de doua saptamani si care se plangea ca nu mai vazuse niciun film in aceasta perioada! Altele se asteapta ca dupa 8 saptamani bebelusul sa doarma neintors 8 ore pe noapte sau mai mult! Doamnelor, va dau vesti triste – Dinu nici acum (la un an si mai bine de zece luni nu doarme opt ore legate)!
Pe de alta parte, ca un nou-nascut sa doarma atat de mult fara sa suga este calea sigura spre deshidratare si spre luat prea putin in greutate. Eu, una, imi amintesc ca il trezeam pe Dinu la maximum 6 ore, pentru tzitzi, atunci cand era nou-nascut. Bebelusii de cateva saptamani pot fi foarte somnolenti – se poate sa ii intereseze nani mai mult decat tzitzi! Asta nu inseamna ca trebuie sa le dam rapid lapte praf ca sa se sature, ci trebuie sa ii punem mai des la san, chiar daca trebuie sa ii trezim pentru asta!
Revenind, celor care vor sa vada un film in primele saptamani de viata ale copilului le dau din nou vesti triste: cred ca am vazut un film sau maximum doua in primul an de viata al lui D…
N-am iesit in oras in primul an
Offf! Cam asa este! Eu care m-as fi dus la toate petrecerile! De putine ori (2-3 ori) am iesit in primul an de viata al lui Dinu! De pe la 7-8 luni insa am reinceput sa merg constant la Pilates (la Studio Pronatalita mergeam atunci).
In al doilea am iesit de mai multe ori, uneori cu D, alteori fara D. Cu Dinu, bineinteles in locuri si la ore rezonabile! Bineinteles, nu ca s-ar putea sta la masa sau la vorba cand este un toddler in zona :))
Dificultati
Cel mai greu dintre toate este sa schimbi un scutec intr-un loc care nu are absolut nicio facilitate in acest sens. Adica intr-o toaleta de 1,5X1,5 m, de masa de infasat nici nu se pune problema. Singura. Pentru ca partenera de cafea este tot o mamica insotita de bebe, deci nu te poate ajuta. Foarte funny!
D, in schimb, si-a gasit momentul potrivit sa necesite urgent schimbarea scutecului la aproape toate restaurantele, terasele si cafenelele in care a intrat + la Carturesti si MTR :)) Viata de parinte…
In destule restaurante gasesti scaunel de masa pentru copii, dar loc de schimbat scutecul no way! La mall da, exista, dar acolo nu am avut nevoie :))
Alte dificultati – mersul cu RATB sau cu metroul – bineinteles cu Marsupi Plus, nici nu indraznesc sa mai ridic problema caruciorului (caz in care esti sechestrata la domiciliu sau in parcul din cartier). Oricum, chiar si asa – pentru mersul cu RATB+ toddler iti trebuie ceva dorinta si determinare sa ajungi intr-un anume loc.
Mustrari de constiinta
Acum, ca D se duce la gradinita nu ma mai duc nici la sala. Pentru ca antrenamentele se faceau de la 6 sau de la 7 seara, iar eu doar cu putin mai devreme il iau pe D de la gradi. Acum avem doar cateva ore pe zi de petrecut impreuna si nu mai pot sa le irosesc plecand cu alte activitati. Din acelasi motiv, am renuntat si sa ies fara el. Duminica am fost impreuna la mall si ne-am simtit foarte bine – am impartit o pizza mica si un fresh de portocale, D s-a dat pe toate toboganele si in cate jucarii mi s-au parut potrivite pentru varsta lui. Astept cu nerabdare momentul potrivit sa mergem la teatru si la film!
Sambata am fost putin in Piata Ateneului cu D si cu buni – canta Grigore Lese+ un ansamblu de iranieni in cadrul Festivalului George Enescu! Nu am putut sta pe loc sau asculta ceva! Nici altii din jurul nostru… am plecat destul de repede 🙂
Ioana
Lavinie
Ecomami - scutece refolosibile, marsupii ergonomice, chestii eco si alte copilarii 
cojocarii said,
13 septembrie 2011 @ 11:49 AM
🙂 eu am avut o „viata mai lina” … in mare parte datorita laptelui praf. Plecam si cu si fara ea, dar datile cu fara erau raritati. Asta pentru ca asa ne doream… si acum mi se pare ciudat sa plec fara unul dintre ei, desi conditia mea nu imi permite sa ingrijesc nici macar unul… 😦
Acum ca Diunu a crescut, va doresc sa colindati impreuna locuri cat mai frumoase! 🙂
Ioana said,
13 septembrie 2011 @ 12:09 PM
Multumim pentru urare!
interesart said,
13 septembrie 2011 @ 12:21 PM
Noi nu am plecat fara Daria pana la 1 an si 2 luni, pana s-a incheiat era alaptatului. Dar 8 luni am mers cu masina la Viena. Pe la 2 luni am fost la soacra tot cu masina, 350km, o luna mai tarziu pana la Sibiu. Deci Am fost plimbareti. Mi se pare mai greu acum cand e mai mare, cand trebuie sa negociezi sa te lase sa pleci sau iti trebuie mai multa energie sa ii gasesti ceva de facut. Iesim la petreceri, si o lasam la mama, ies cu ea la toate terasele, uneori sta mai linistita, alteori nu. Insa imi pare ca inainte ieseam mai des, cel putin din Bucuresti. Acum ca il asteptam pe no 2 sunt determinata sa am si mai multa mobilitate atunci cand e bebe mic.
Ioana said,
13 septembrie 2011 @ 12:25 PM
In primul rand felicitari pt bebe 2!
In al doilea rand, nu ma speria cu „copil mai mare, dificultati mai mari”! Vreau sa am si eu o viata sociala 🙂
Laura Frunza said,
13 septembrie 2011 @ 12:40 PM
Eu am fost mai peste tot cu Eliza, i-am schimbat scutecul si in parc si in tren (cam dificil, dar am reusit :-D) Sambata am iesit noi doua impreuna, la MŢR si ne-am plimbat cu autobuzul supraetajat, apoi la pizza si limonada, iar duminica am fost la film, Strumfii 3D. Incerc sa fac cat mai multe cu ea, desi nu stiu cat ii place din ce facem, pentru ca daca o intreb zice ca ii place, dar nu sunt convinsa. Si o chestie amuzanta: am niste prieteni foarte buni in Iasi si de fiecare data cand mergeam la Iasi ne vedeam cu tot cu copiii (ei au doi) si nu apucam sa discutam mai nimic ca adulti. Asa ca ultima oara cand am fost, am lasat copiii acasa si am iesit numai noi patru la un pahar de vin. A fost distractiv, m-am simtit adult din nou 😀 Cred ca asta ar trebui sa incerci si tu, iesiri cu adulti fara copii. Nu trebuie sa te duci in discoteca (sau club cred ca se cheama acum) dar la un pahar de vin intr-un restaurant tot te poti relaxa. Conteaza foarte mult pentru psihicul tau, o sa vezi.
Ioana said,
13 septembrie 2011 @ 12:54 PM
Schimbatul scutecului in tren trebuie sa fie o experienta de viata! :))
Am mai iesit si cu adulti fara copil in ultimul an, dar nu foarte des. Problema este ca acum, de cand D merge la gradi, imi vine greu sa ies fara el atunci cand el este acasa. Adica mergand pe ideea ca in oras se iese mai mult seara. Pe de alta parte, atunci cand este acasa se tine „dupa fusta mea” „mami mami mami mami” de nici la baie nu pot sa ma duc ca aud deja batai in usa 🙂
Marilena said,
13 septembrie 2011 @ 12:57 PM
Sa stii ca nu e chiar asa cu deshidratarea…
Fetita mea de la 8 saptamani a inceput sa doarma 7-8 ore legat. La 4 luni dormea sigur 9 ore legat, iar acum, la 8 luni doarme 12 ore legat noaptea… nici vorba de deshidratare sau de neluat in greutate, am o fetita durdulie. Si a fost alaptata exclusiv pana la 6 luni, inca mai alaptez.
Cat despre faptul ca nu iesi, nu vezi un film etc… asa e. Dar cred ca in cazul meu se datoreaza faptului ca nu am cu cine sa o las niciodata, asa ca iesirile noastre (putine si numai in timpul zilei, ca la 9 seara e deja la nani) sunt numai cu ea. Filme, seriale, numai seara dupa ce adoarme, pana pe la miezul noptii ne facem de cap 🙂
Ioana said,
13 septembrie 2011 @ 1:03 PM
La partea cu alaptatul si deshidratarea – fiecare copil e diferit, totusi eu nu l-as lasa sa doarma atat de mult. Un adult se deshidrateaza in 8 ore de somn – si de asta e bine ca primul lucru pe care sa il faci cand te trezesti e sa bei un mare pahar de apa.
La capitolul iesit in oras – noi avem cu cine sa il lasam pe D ca sa iesim, dar nu prea ne vine. Mai ales ca acum la orice tentativa a mea de a iesi din camera incepe sa ma strige disperat 🙂
Crina said,
13 septembrie 2011 @ 4:13 PM
Ce bine ca ai scris articolul asta! De 10 luni si jumatate ma tot intreb de ce eu nu mai pot face nimic in timp ce colegele mele cu copii de aceeasi varsta merg la sala, la coafor, in vacante in strainatate (fara copil bineinteles) etc. Filip a avut colici pana la 7 luni si era imposibil sa mergem cu el undeva pentru ca incepea sa planga si nu ne puteam intelege cu el. A fost si un mancacios, nu rezista nici 2 ore fara o masa la san. Abia de 1 luna si jumatate pot sa il las singur mare parte din zi, dar nu am cu cine 🙂 La terase si petreceri nu prea avem cum merge pentru ca el se culca la ora 8 si dupa ce adoarme trebuie musai sa fiu acasa pentru ca se trezeste haotic si nu adoarme fara mami. Despre dormit 8 ore legat nici nu poate fi vorba. Abia daca ne face uneori un cadou si doarme 6 🙂 Iar filme… am reusit acum vreo luna sa vedem prima parte dintr-un film… A doua parte cine stie, poate dupa 1 an 🙂
Ioana said,
13 septembrie 2011 @ 8:01 PM
Ma recunosc si eu in partea cu dormit haotic – uneori dormea 4-5 ore neintors, alteori 30 de minute… dupa o ora de leganat, tzitzi, cantat si orice alta idee ne mai venea in minte….
La capitolul filme, cred ca le pot numara pe degete pe cele vazute in ultimul an (adica aproape de 1 an al lui D pana acum)
Kitty said,
13 septembrie 2011 @ 9:50 PM
Si eu am vazut un singur film in primul an :))) Sex and The City2… Nu mai am viata sociala de prin luna a saptea de sarcina, iar acum fetita mea are 1 an si 3 luni. Nu merg nicaieri, nu vad nimic la tv, doar cu fetita prin toate parcurile din zona, apoi acasa si tot cu ea trebuie sa stau. Si la toaleta mai merg cu ea, fiindca urla cand dispar din raza ei de actiune…:) nici mie nu mi-a dormit vreodata 8 ore legate, acum, noaptea se mai trezeste de doua ori pentru tzitzi… Norocul meu e ca dormim impreuna si uneori o alaptez in somn. Totusi nu-mi lipseste nimic din ce aveam inainte, chiar stau si ma gandesc mereu ce frumoasa e viata acum, ce implinita ma simt…
Noi avem si manduca si slinguri si carucior, dar nimic nu face fata pretentiilor printesei mele, care vrea cand jos, cand sus. :)))
Ioana said,
14 septembrie 2011 @ 10:51 AM
Stiu cum e sa nu poti sa ajungi nici la baie ca cineva urla si numai daca ai pus mana pe clanta sa iesi din camera…
Eu ma straduiesc sa ies atat cat pot… Mi-e frica sa nu ajung ca pensionarele/casnicele de prin cartier care au viata formata din piata+telenovele. Glumesc, bineinteles :))
Mara Popescu said,
14 septembrie 2011 @ 8:16 PM
Tudor are 9 luni si este alaptat in continuare si pana la varsta asta am mers cu el peste tot (terase, restaurante, nunti, botezuri, aniversari) si de cateva ori am stat pana spre dimineata cu el. Saptamana trecuta am plecat pentru prima data singura, intrun club, am lipsit 5 ore si am avut emotii pentru ca l-am lasat cu tati si cu un biberon cu lapte praf. Din fericire l-a acceptat si a dormit pana dimineata. La teatru sau film nu am reusit sa ajungem.
Oricum, noroc cu Manduca, asa il port peste tot.
Ioana said,
14 septembrie 2011 @ 10:36 PM
Banuiesc ca Tudor este foarte „dormicios” in Manduca cand prelungeati iesirile in oras… Si noua ni s-a intamplat ca D sa adoarma in sling sau chiar si in carucior la niste plimbari prelungite, dar ajunsi acasa s-a trezit si a fost mare show…
Diana C. said,
15 septembrie 2011 @ 2:41 PM
Pt. viitoare mamici, eu plecam cate 2-3 ore de acasa si lasam lapte de la tzitzi mamei mele care il incalzea si apoi i-l dadea.
La teatru mergem de la 1 an si 5 luni cand am descoperit teatrul pentru copii, erau si bebei mai mici, in viitor vom merge la teatru pentru copii mai mari si apoi vom vedea si o piesa pentru adulti. 🙂
Lavinie said,
15 septembrie 2011 @ 3:35 PM
Diana, mergeti la Tandarica sau la ce teatru? Are rabdare sa stea la o piesa intreaga? EU nu stiu daca sa indraznesc sa il duc pe Luca la 2 ani la teatru de papusi.
Diana C. said,
15 septembrie 2011 @ 4:10 PM
Noi am mers la teatrul paiata, acum intentionez sa mergem la Ion Creanga. http://www.paiataparty.ro/
Teatrul Paiata se adreseaza mai ales copilasilor micuti. La noi a avut mare succes. Cei de la Ion Creanga au si ei spectacole speciale interactive pt. copii mai mici de 3 ani. Inca nu am fost la ei asa ca nu pot sa ma pronunt, dar vom merge cu siguranta toamna asta.
Diana C. said,
15 septembrie 2011 @ 4:11 PM
Ana a stat de la inceput. Piesele sunt scurte de maxim 30 de minute. Chiar merita incercat.
Ioana said,
15 septembrie 2011 @ 8:40 PM
@ Diana C. multumim pt pont. noi vom merge cat de curand. la ion creanga am incercat, dar a fost esec total 🙂
Ancuţa said,
18 septembrie 2011 @ 2:08 AM
Ahhh…multe nu le mai fac…dar fac altele in schimb!
Sau …o metoda pe care-am adoptat-o dupa ce mica noastra s-a mai marit (in jurul varstei de 10-11 luni), fac muuulte noaptea in timp ce ea doarme! Nu doarme legat mai mult de 2 ore jumate apoi cere lapte! Asa facea si pana s-a intarcat si dupa! Asadar, noapte dormita cap coada n-am mai avut de cand …eram eu mica :))) Chestia e ca m-am obisnuit… lasa ca ne facem noi mari! 🙂
Ioana said,
18 septembrie 2011 @ 8:59 PM
Da, e adevarat ca faci multe altele pe care inainte nu le faceai… unele de voie, altele de nevoie 🙂
Si eu mai fac noaptea chestii, dar a doua zi nu prea mai functionez, iar D te solicita la maximum … deci trebuie sa fii in forma maxima 😀
zoozie said,
19 septembrie 2011 @ 10:02 PM
Eu am fost chiar mobila, Ioana – cu fata la purtator, desigur. Si nu mi s-a parut chiar greu, mai greu a fost dupa ce am inceput diversificarea, dar la next oane n-o sa mai fiu asa legata de borcane si liongurite ca va manca singur cand are chef si am rezolvat si problema asta. Apoi dupa un an sic eva domnisoara a avut preferinte vestimentare si nu ma inteleg nici acum cu ea uneori, cand vrea strampisi manusi la 30 de grade si orice nu e rochita e o carpa de sters pe jos, nu haina, noroc ca am primit un calup sanatos de la sora-mea ca faliment dsadeam cu printesa mea :))))
Filme? Am vazut toata seria star trek cu Anda la san, am citit si cate carticica pe telefon cand aveam rabdare, ba ma mai si jucam uneori cate o bila cand am vazut ca-i plac culorile domnisoarei.
Treburi prin casa am facut, am si gatit, dar tot asa, cu cat se marea micul gigant cu atat mai complicate deveneau lucrurile. Si eu tot nemultumita am fost ca nu pot face destule :))))) Vezi tu, asta e partea roz. E si una gri, dar cum trece o etapa parca griul devine si el destul de roz si nici dracul nu-i asa negru. Pupici si multumesc pentru mentionare, sunt flatata 🙂
Ioana said,
22 septembrie 2011 @ 9:19 AM
offf preferinte vestimentare… tocmai l-am dus pe D la gradi incaltat cu sosete flausate albastre care de abia intrau in ghetele lui maron, pantaloni albastri si, neaparat ochelari de soare pe cap…. daca gaseste o rochie pe undeva prin casa (a mea, a lui buni) tine neaparat sa o probeze. sa nu mai zic ca toate incaltarile din casa au fost deja incercate fie ele cu toc sau fara… margele, bratari la fel. daca incerci sa i le dai jos urla, nu te intelegi cu el :))
filme am inceput sa vedem si noi – pisicile aristocrate, 101 dalmatieni… :))
zoozie said,
30 septembrie 2011 @ 10:50 AM
:)) dragul de e! A mea a ajuns cu o soseta de nailo intr-un picior si una cu degete (de-aia dungata, tot de-a mea) in celalalt, in plina vara. Si toata ziua nu a vrut sa le dea jos, nici la somn, iti dai seama ce siderata era :))